UE propune o lege amplă pentru gestionarea resurselor oceanice. Reacții diverse din partea ONG-urilor și pescarilor

Comisia Europeană va propune o nouă lege cuprinzătoare pentru a gestiona utilizarea oceanelor Europei, într-un anunț surpriză care a fost larg în domeniul de aplicare, dar puțin detaliat și deschide calea pentru ani de lobby cu privire la modul de tratare a resurselor marine ale UE, scrie politico.eu.

Un proiect anterior al Pactului european privind oceanele, obținut de POLITICO, nu menționa Actul privind oceanele, iar anunțul de joi privind legislația concretă a luat prin surprindere multe grupuri.

Un nou pact care promite să unifice gestionarea spațiului maritim al UE

Legea Oceanului, anunțată joi de comisarul european pentru oceane, Costas Kadis, va actualiza Directiva privind amenajarea spațiului maritim, care reglementează utilizarea economică a apelor UE. Noua lege ar urma să fie introdusă până în 2027.

Dar Kadis a declarat că noul act va depăși cu mult domeniul de aplicare al MSPD, oferind un cadru pentru punerea în aplicare a obiectivelor de anvergură ale noului Pact european privind oceanele, o promisiune politică a celui de-al doilea mandat al președintelui Comisiei, Ursula von der Leyen.

Aceste obiective includ reducerea birocrației, promovarea acvaculturii și a pescuitului durabile, stimularea turismului oceanic, consolidarea apărării maritime și investițiile în știința oceanelor.

„Legea [Oceanului] va garanta că obiectivele existente legate de ocean sunt identificabile sub un singur acoperiș și va facilita punerea lor în aplicare coerentă și eficientă, reducând în același timp sarcina istrativă”, a declarat joi Kadis.

Dar anunțul a fost lipsit de detalii, deschizând calea pentru lupte politice multiple între grupurile de interese de mediu și comerciale.

Legea promisă privind oceanele, inclusă în Pactul mai larg privind oceanele publicat joi, va consolida planificarea spațiului maritim prin „îmbunătățirea coordonării intersectoriale la nivel național” și o abordare mai organizată a gestionării bazinelor maritime, a declarat Comisia.

Acesta va oferi, de asemenea, un „cadru unic” pentru a contribui la punerea în aplicare a Pactului european privind oceanele, reducând în același timp sarcina istrativă - inclusiv prin reducerea obligațiilor de raportare pentru țările UE.

Pactul european pentru oceane nu promite măsuri noi și concrete de desemnare a unor noi zone marine protejate sau de îmbunătățire a gestionării acestora, angajându-se în schimb să „lucreze la punerea în aplicare și respectarea efectivă a legislației UE existente”.

Același lucru este valabil și pentru pescuitul cu traule de fund în zonele marine protejate, practică controversată care constă în tragerea de plase de pescuit grele pe fundul mării pentru a captura peștii care trăiesc pe fundul mării sau în apropierea acestuia.

Într-o anexă atașată, se reiterează un „obiectiv aspirațional” de eliminare treptată a traulelor de fund în zonele marine protejate până în 2030, anunțat anterior într-un plan de acțiune al UE pentru mediul marin din 2023.

Proiectul de plan include, de asemenea, o secțiune privind apărarea oceanelor și protecția infrastructurii critice, precum și secțiuni privind guvernanța internațională a oceanelor și protecția comunităților de coastă împotriva efectelor schimbărilor climatice.

Documentul anticipează apariția unei noi strategii UE de dezvoltare și reziliență a comunităților de coastă până în 2026.

Reacții mixte din partea ONG-urilor și industriei pescărești privind impactul legii

Grupurile de protecție a mediului au descris măsurile ca fiind un „pachet mixt” și o „ocazie ratată”. Cu toate acestea, ei văd o promisiune.

Actul privind oceanele este „promițător și ar putea deschide calea pentru un ocean sănătos, dar numai dacă este îndrăzneț și obligatoriu”, a declarat ONG-ul Seas At Risk pe rețelele sociale.

„Angajamentul Comisiei față de o Lege privind oceanele este un semnal puternic - dacă vine cu obiective obligatorii, ar putea oferi, în sfârșit, o protecție reală a oceanelor”, a declarat Jacob Armstrong, managerul WWF pentru politica privind oceanele.

„Dar, deși direcția este corectă, legea va trebui să clarifice domenii-cheie - inclusiv modul în care va fi asigurată finanțarea publică pentru a face din protecția oceanelor o realitate.”, a mai spus el.

Pescarii, de asemenea, văd o oportunitate.

„Este o idee bună - după cum înțeleg eu legea - de a remodela o parte din legislația disfuncțională care este în vigoare în ceea ce privește protecția marină și planificarea spațiului marin”, a declarat Esben Sverdrup, președintele Asociației Europene a Organizațiilor Producătorilor de Pește, pentru politico.eu.

„Există, de asemenea, o mare nesiguranță în sectorul meu și în comunitățile de pescari: Ce se va întâmpla în viitor? Unde vom putea pescui în viitor? Vor exista parcuri de mori de vânt? Vor fi ele construite? Care ar fi zonele protejate? Ce fel de protecție ar fi în acele zone?”, a continuat.

„Sperăm că Pactul pentru oceane și Legea vor oferi mai multă stabilitate în ceea ce privește modul în care gestionăm oceanele, iar acest lucru este fundamental pentru viitorul pescuitului.”, a mai spus președintele.

El a spus că speră că va duce la „mai puține, dar mult mai bune zone protejate în mediul marin”.

Isabelle Le Callennec, un deputat UE din Partidul Popular European de centru-dreapta care face parte din Comisia pentru pescuit, a declarat că pactul „promovează un echilibru între protecția necesară a mediului și cerințele de menținere a unei economii maritime sănătoase”.

Alte grupuri politice au fost mai puțin mulțumite imediat. Grupul Socialiștilor și Democraților de centru-stânga din Parlamentul European a declarat că va „lupta pentru a transforma [actul] în acțiune reală: pentru a proteja biodiversitatea, pentru a apăra locurile de muncă, pentru a stimula energiile marine regenerabile”.

„Cercetare, bani, ambiție; tot ceea ce Comisia anunță aici este extrem de necesar”, a declarat eurodeputatul ecologist Bas Eickhout.

„Totuși, aștept, de asemenea, claritate cu privire la ceea ce nu vom mai face. Pescuitul intensiv în rezervațiile naturale, de exemplu. Din păcate, lipsesc acțiunile concrete.”, a conchis el.