Cine este ”Cadavrul Viu”, autorul de ”înscrisuri dușmănoare” pe care Securitatea nu l-a putut prinde niciodată | FOTO
Securitatea lui Ceaușescu nu a putut prinde majoritatea ”dușmanilor poporului”, românii care trimiteau ”înscrisuri dușmănoase” anonime instituțiilor de stat din perioada comunistă. Aceștia se semnau cu pseudonime precum ”John Lenon” sau ”Cadavrul Viu”.
Peste 9.000 de persoane - autori de ”înscrisuri duşmănoase” erau menţionate în bazele de date ale Securităţii, pentru perioada 1948-1989, existând, conform clasificării Securităţii, trei categorii principale de înscrisuri: scrisori anonime – 6.538 de autori, fiţuici cu conţinut duşmănos (manifeste) – 1.810 autori şi inscripţii cu conţinut duşmănos (graffiti) – 455 de autori.
1.151 dintre autorii scrisorilor anonime au folosit un pseudonim, unii alegând să semneze „Popa Melcu”, „Sărmanul Vasile”, „John Lenon”, „Cadavrul Viu”. 805 persoane au trimis scrisori postului de radio „Europa Liberă”.
Securitatea a identificat şi a luat măsuri împotriva a 758 de persoane care s-au adresat Secretarului General al PCR – Nicolae Ceauşescu, rezultă din datele făcute publice de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).
Fenomenul ”înscrisurilor dușmănoase”, o problemă majoră pentru Securitate
”O categorie de persoane aflate în atenţia organelor de securitate era formată din aşa-numiţii „autori de înscrisuri duşmănoase”. Aceste înscrisuri nu includeau diferitele memorii adresate în mod legal unor instituţii sau persoane cu funcţii de conducere, semnate cu numele real şi în oficial, deşi multe din acestea erau, de asemenea, catalogate ulterior ca fiind duşmănoase de către Securitate. În bazele de date ale Securităţii, pentru perioada 1948-1989, sunt menţionate 9.029 de persoane - autori de înscrisuri duşmănoase (de precizat că unele din aceste înscrisuri aveau autori multipli), a căror urmărire informativă a fost declanşată de interceptarea înscrisurilor. Fenomenul „înscrisurilor duşmănoase” a devenit, odată cu trecerea timpului, o problemă majoră pentru Securitate, dar cu toate eforturile şi resursele mobilizate de aceasta, mulţi dintre autori nu au putut fi identificaţi niciodată”, relatează CNSAS.
Conform clasificării Securităţii, existau 3 categorii principale de înscrisuri: scrisori anonime – 6.538 de autori, fiţuici cu conţinut duşmănos (manifeste) – 1.810 autori şi inscripţii cu conţinut duşmănos (graffiti) – 455 de autori.
Dintre autorii scrisorilor anonime, 2.103 au fost depistaţi de Unitatea Specială „S” (sau de compartimentele subordonate la nivel de unităţi teritoriale), care se ocupa cu interceptarea corespondenţei / trimiterilor poştale, în condiţiile în care chiar şi în constituţiile comuniste era garantat secretul corespondenţei.
Cum se semnau autoriii ”înscrisurilor dușmănoase”
”Dintre autorii de scrisori anonime, 7.552 au recurs la scrisul cursiv. 5.387 din ei nu s-au semnat, iar 1.151 au folosit un pseudonim (de multe ori fantezist – „Popa Melcu”, „Sărmanul Vasile”, „John Lenon”, „Cadavrul Viu”, pentru a da câteva exemple), sau au trecut numele unor presupuse organizaţii („Cercul Studenţilor din Oradea”, „Organizaţia Libertăţii”, „Comitetul de acţiune”, etc.). Alţii preferau să semneze ca fiind reprezentanţii unui grup de persoane („Un grup de muncitori”, „Un grup de cadre didactice” etc)”, conform statisticilor CNSAS.
Majoritatea protestatarilor (5927) s-au adresat unor organe de presă, în special celor locale. Dintre organele de presă centrale, cei mai mulţi s-au adresat ziarului „Scânteia” – organul central de presă al PCR (189) şi Radioteleviziunii (182). În plus, 805 persoane au trimis scrisori postului de radio „Europa Liberă”.
Scrisorile anonime au avut ca destinatar şi instituţii sau persoane cu funcţii de conducere.
Securitatea a identificat şi a luat măsuri împotriva a 758 de persoane, care s-au adresat Secretarului General al PCR – Nicolae Ceauşescu. Alţi 604 s-au adresat CC al PCR, 236 Consiliului de Stat, 52 Marii Adunări Naţionale, 116 diferitelor ministere.
Shutterstock
CNSAS
CNSAS
CNSAS
CNSAS
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
 (11).webp)
