Sunt premianti la scoala, dar acasa ii asteapta saracia lucie si o mama bolnava de cancer. Povestea unei familii din Cluj

Stau cu totii intr-o camaruta fara apa si curent electric si de parca saracia si greutatile nu ar fi de ajuns, femeia a aflat recent ca are o tumora pe creier, dar nu poate plati nici tratamentul, nici operatia.

In familia Kis, din Feldioara, doi dintre copii sfideaza conditiile grele de acasa si sunt premianti la scoala, desi au mers la cursuri cu rechizite si haine capatate de la oameni cu suflet mare. Si ei, si ceilalti frati mai mici ar vrea sa aiba jucarii sau alte lucruri pe care copiii de varsta lor le considera firesti, insa parintii abia au ce sa le dea de mancare.

Casa familiei sta sa se darame si mama copiilor, bolnava de cancer, se simte adesea foarte rau, cu dureri mari de cap si abia se poate ocupa de gospodarie. Familia are cateva gaini si o gradinita de legume, din care reuseste sa se descurce vara cu mancarea zilnica, dar la iarna va fi jale, mai ales ca parintii vor avea si responsabilitatea unui alt bebelus.

Familia cu cinci copii a reusit sa construiasca o camaruta pe un deal, ceva mai departe de sat. Dar ceea ce ei numesc locuinta e departe de a fi un camin, fie el si unul modest. Conditiile sunt inhumane, fara apa, curent sau gaze.

Gabriela, Gabriel, Denisa, Costica si Raluca nu viseaza sa aiba o casa adevarata, dar si-ar dori macar sa aiba fiecare cate un pat, sa nu se mai inghesuie sa doarma toti impreuna.

Parintii insa nu pot spera la mai mult: traiesc pe luna cu putin peste 1.000 de lei, bani proveniti din alocatiile copiilor. Tatal mai munceste cateodata cu ziua, dar nu poate lasa intreaga gospodarie pe seama femeii, pentru ca ea are o tumora pe creier si deseori se simte rau.

Camelia Kis: "Am nevoie si de medicamente, poate si de operatie."
Reporter: "Dar nu aveti posibilitati?"
Camelia Kis: "Nu. Nu avem de unde. Am avea nevoie ca vine iarna, va dati seama, in conditii din astea nu poti sa stai, de curent electric, sa avem si noi o casa ca toti oamenii. Vedeti, in astea doua paturi dormim sapte persoane."

Costica Kis: "Mai greu nu se poate, ca asa nu se poate. Mancare stiu sa fac, asa ca barbat. Spal ca orice femeie. A fost cand a stat in spital o jumatate de an, doamna, si am stat acasa cu copilasii. I-am purtat la scoala."

Costica si Denisa au rezultate excelente la scoala, amandoi sunt premianti, dar bucuriile obisnuite ale oricarui copil, lor le sunt straine.

Reporter: "Ti-ai dori o papusa, ai asa ceva?"
Denisa Kis: "Imi doresc."
Reporter: "Dar nu ai, nicio papusa nimic?"
Denisa Kis: "Nu."

Cei doi parinti se gandesc cu groaza ca la iarna vor rabda iarasi de frig in camaruta improvizata si spera sa fie ajutati pana atunci de oameni cu suflet. Luna viitoare va veni pe lume si al saselea copil.