O bătrână din Vaslui trăiește de pe o zi pe alta, își dă bruma de bani pe lemne și medicamente. Care este visul ei

Nu mai poate munci grădina, așa că depinde de cardurile sociale pentru a avea ceva de mâncare. Cu amărăciune spune că o doare cel mai mult singurătatea în ultimii ani de când a rămas văduva.

Lucia Păiuș locuieşte în Poiana lui Alexa, din judeţul subzistenteiaslui. Până acum doi ani, când i s-a prăpădit soțul, parcă nu îi era așa de greu. Lipsurile s-au adâncit, mai ales că sănătatea ei s-a șubrezit. Femeia se deplasează cu dificultate și cele mai simple activități din gospodărie sunt o corvoadă pentru ea.

Lucia Păiuș, pensionară: ”Am lucrat o viață în comerț, la Brașov și am venit și am cumpărat căsuța asta la margine de sat. Am rămas pustie. E viața foarte. Foarte grea. Nu mă pot duce să merg să aprind o lumânare la omul meu că nu mă mai pot ține pe picioare. Am și eu cinci găini și un cocoș, le hrănesc, să simt că sunt și eu pe fața pământului, să am și eu un ou. Nici cartofi nu mai am, nici ceapă. Nu am mai pus în grădină".

Biata femeie se mulțumește cu puțin, însă frigul e greu de îndurat. Soba din metal nu păstrează căldura. Iar lemnele sunt scumpe, așa că femeia le folosește cumpătat. Spune că o costă 800 de lei lemnele pe două săptămâni, dintr-o pensie care depășește cu puțin 1100 lei.

Câțiva vecini miloși o ajută atât cât pot.

Vecin: ”Nu poate să se miște, umblă de ici-colo, o ajut la tăiat lemne, îi aduc mâncare de la Vaslui, asta e treaba. A avut sobă, dar a luat foc, am dărâmat-o, am cumpărat o sobă din metal. Dar asta ține jumătate de oră și se termină căldura. Trebuie să faci foc toată ziua”.

Vecin: ”Este o femeie deosebită, nu a jignit pe nimeni, chiar e o femeie acătării. Acum e singură, în marginea satului. Am ajutat să spună bodaproste”.

Femeia se simte deznădăjduită: ar vrea să vândă o bucată de pământ pentru a face reparații prin casă, dar nu a găsit cumpărători. Visul ei ar fi să dea grădina în grija unor tineri harnici, ca să nu o vadă năpădită de buruieni.