In ajunul Craciunului, satele din munti au rasunat de colinde. La oras insa, traditiile s-au pierdut
Pornite din timpuri stravechi, cand oamenii se adunau langa focul sacru sau in primele biserici crestine, cantecele au fost transmise din mosi-stramosi. Potrivit traditiei, primii care colinda azi sunt copiii, cei mai puri vestitori ai nasterii lui Iisus.
In satele scaldate de lumina magica a iernii, din batranul Maramures, copiii au iesit deja la colindat. Albul imaculat al ulitelor si troitele scupltate cu multa migala completeza un peisaj cu voci de ingeri.
In Maramuresul istoric, imbracati in straie populare, "coconii din Budesti" au plecat la urat inainte sa se lase seara. Si asta pentru ca maine este randul celor mari sa mearga din casa in casa.
Obiceiul pitaratului, cuvant care in satele din zona insemna un mic colac sau covrig, dateaza de pe vremea dacilor si este pastrat si acum in doua sate din Alba. In ajunul Craciunului, cum se crapa de ziua, pruncii pleaca la colindat. Sunt primii vestitori ai nasterii Domnului asa ca nicio casa nu este ocolita. Fiecare copil are la el cate o traistuta in care isi aduna bunatatile care, potrivit traditiei, ii sunt aruncate pe jos, in curtea casei, de gazda.
In Tara Oasului, la Calinesti, fetitele si baietii ies cu...Viflaimul. Tinerii se imbraca in costume populare lucrate de mana si interpreteaza povestea biblica a uciderii pruncilor.
Si la Bistrita-Nasaud, in satul Salva, colindele se aud inca de luni dimineata.
La 20 de kilometri de Iasi, in comuna Erbiceni, copiii si-au luat cetera sub brat si au batut din poarta in poarta.
Gazdele s-au pregatit dulciuri colaci si cativa "pitaci", cum se numesc traditional banutii oferiti colindatorilor.
La oras insa, traditiile s-au cam pierdut. Putini sunt cei care inca mai merg la urat dar si mai putini cei care ii primesc.
