De ce preferă tinerii din România să locuiască împreună cu părinții. Explicația sociologilor
Mai mult de jumătate dintre tinerii români se desprind tot mai greu de casa părintească. Dacă fetele sunt ceva mai curajoase, potrivit Eurostat, băieţii amână momentul până după 30 de ani.
Asta, deşi ei sunt cei care se angajează primii şi capătă o independenţa financiară. Comoditatea este explicată de sociologi prin faptul că altcineva se ocupă de gospodărie. Mai bine spus, mama şi tata.
Vlad are 24 de ani, este student la medicină în anul 4 şi stă cu părinţii. A fost plecat patru luni cu bursă în Spania, însă la întoarcere a decis să rămână tot cu ai lui.
Vlad Tripon, student: "Este mai uşor să stai cu părinţii, dimineaţa mâncăm împreună, nu trebuie să mă gospodăresc singur înainte să merg la spital. Şi, şi din punct de vedere financiar, mi se pare mai avantajos."
Datele Eurostat arată că înainte de încheierea studiilor, doar 40% dintre tineri se angajează. În schimb, după 25 de ani, mai bine de 83% dintre băieţi au deja un loc de muncă. Chiar şi aşa nu se grăbesc să îşi întemeieze o familie. Este şi cazul lui David.
David Istrate: "Clujul e un oraş care e destul de scump în privinţa chiriilor. Sunt avantaje mici, dar importante, în sensul de mâncare, că nu trebuie să îmi gătesc sau să îmi fac, pentru că am în mare parte făcută de părinţi."
La polul opus este Andreea care s-a mutat de acasă de la 19 ani însă recunoaşte că tot are nevoie de susţinere financiară.
Andreea Câmpean: "E mai comod. Ai nevoie să-ţi vină un prieten, o prietenă la tine. Şi atunci să nu-ţi deranjezi părinţii, practic asta e ideea. Oricum în fiecare weekend merg acasă. Merg la ai mei. Cu maica-mea vorbesc două-trei ore pe zi, ţinem legătura foarte strâns. Şi acum mă ajută tot părinţii, chiria mi-o plătesc ei."
În prezent, 55% dintre româncele până-n 29 de ani mai stau în casa părintească, în timp ce peste 73 la sută dintre băieţi încă nu şi-au schimbat adresa.
Ioan Hosu, sociolog UBB Cluj: "Cred că în rândul tinerelor exista tendinţa de a-şi continua studiile, de a învesti în carieră, care le obliga să părăsească familia, gospodăria. În vreme ce în cazul băieţilor, aceste decizii de a continua studiile, de a fi obligaţi să plece de acasă, vin mai târziu. Vorbim şi de riscul pe care bărbatul nu şi-l asuma, acela de a deveni responsabili de întreţinerea proprie sau a propriei familii."
