Tabără pentru copiii și tinerii cu insuficiență renală, la Cluj: „Suntem ca o familie”

De 15 ani, se întâlnesc să îşi povestească suferinţele şi bucuriile. În plus, activităţile dedicate lor le dau curaj să meargă mai departe.

Georgiana: „Anul meu a fost puţin mai dificil, pentru că dializa mea nu merge foarte bine, trebuie să inventez mereu noi idei de dializă, ca să meargă bine. Sper să fie mai bine!"

Georgiana are 22 de ani şi face dializa de mai bine de 11. Acum zâmbeşte, însă în timp ce alţii se pregăteau de petrecerea de Revelion, ea a trecut printr-o nouă criză. Din fericire, şi-a revenit şi a participat la tabăra de dializă unde are parte de tot sprijinul Asociaţiei pentru Solidaritate şi Empatie „Delia Grădinaru”.

Mariana Merloiu: „Ne ajută foarte mult şi suntem ca într-o familie. Ne bucurăm în fiecare an că ne vedem, că suntem împreună. Suferim când pierdem pe cineva drag. Eu fac dializa de 8 ani jumătate. Ne întâlnim cu toţii şi ne aflăm poveştile din acel an, ce am făcut ce am suferit sau cu ce ne-am bucurat. "

Cei care au ajuns pentru prima dată spun că i-a ajutat timpul petrecut aici, au învăţat multe şi au reuşit să se împace cu boala.

Camelia: „E destul de greu. Eu am făcut un transplant în 2014 şi doar în 2016 am acceptat să intru pe dializă, dar venind aici am cunoscut multe lucruri care m-au ajutat şi pot să fac o comparație şi pot să adun informaţii benefice pentru mine şi pot să ajut. "

Această tabără a fost organizată, pentru prima dată, de un medic pediatru din Cluj, Aurel Bazo, care s-a stins anul trecut. Din fericire proiectul merge mai departe.

Emanuel Ungureanu, preşedintele asociaţiei: „Aceste tabere înseamnă o gură de aer proaspăt a căror viaţă atârnă de un fir de păr în fiecare zi în care merg la dializă. În aceste tabere, spre exemplu, mai mergem la salină, avem seară de dans, se merge la film."

În plus, prin „Asociația pentru Solidaritate şi Empatie Delia Grădinaru'', suferinzii sunt introduşi într-un sistem de sprijin complex: li se cauta locuri de muncă, le este scos în evidenţă talentul, iar lucrările lor sunt promovate şi vândute. În felul acesta, viaţa lor capătă cu adevărat sens.