Majoritatea românilor nu știu să identifice o informație falsă pe internet. Dezinformarea îi costă pe europeni 60 mld. euro
Uniunea Europeană a publicat o hartă a rețelelor de dezinformare ale Rusiei și Chinei. Includ peste 2.000 de canale oficiale, inclusiv mass-media și conturi controlate de serviciile de informații.
Scopul lor principal e destabilizarea democrațiilor occidentale, iar rețelele sociale reprezintă cel mai profitabil instrument de propagare a informațiilor false. Urmează „Euromania”.
Mergem acum la Bruxelles, de unde colega noastră Camelia Donțu, corespondent permanent al Știrilor ProTv în capitala Europei, ne spune cât de mult ne afectează fenomenul dezinformării.
În fiecare zi, internetul este inundat de informații false, manipulări și mesaje care influențează percepția publică. Unii le cred și le distribuie mai departe, alții sunt sceptici, dar realitatea este că dezinformarea a devenit o armă strategică în jocurile geopolitice.
Zilele trecute, în mediul online, a circulat informația falsă că România se pregătește să intre în război, informație dezmințită de altfel de Guvern, dar care s-a rostogolit pe rețelele sociale cu o viteză amețitoare.
În România, aproape 70% din populație este activă online. Problema este că nu toți utilizatorii au educația și instrumentele necesare pentru a verifica dacă informațiile sunt adevărate.
Aici, în Parlamentul European, a avut loc Romanian Digital Day - Ziua Digitală Românească, care a întrunit specialiști și lideri în domeniul digitalizării. În cadrul evenimentului, a fost abordat fenomenul dezinformării, despre care vom vorbi astăzi cu Victor Negrescu, vicepreședintele Parlamentului European și cu Ana Maria Stancu, fondator RoboHUb.
Dezinformarea îi costă pe europeni 60 de miliarde de euro/an, din banii lor
”Camelia Donțu: Domnule Negrescu, este România pregătită să combată campaniile de dezinformare din țări precum Rusia sau China?
Victor Negrescu: Realitatea este că România nu este pregătită pentru face față acestor tipuri de dezinformări și este nevoie de o acțiune europeană. La nivelul UE avem și un regulament, se numește Digital Service Act, care practic explică cum ar trebui să reacționăm ca stat și cum ne putem coordona cu partenerii europeni pentru a veni cu un răspuns rapid la această provocare. Amploarea fenomenului este una foarte mare.
Vorbim despre un impact bugetar de peste 60 de miliarde de euro anual, pe care îi pierdem la nivel european ca urmare a dezinformării. Volumul este unul exponențial, vorbim de mii de documente, mii de informații care circulă astăzi online, induse de statele pe care le-ați menționat, cu scopul de a perturba economia europeană și stabilitatea democratică. În sensul acesta, cu sigurnță trebuie să îmbunătățim mecanismele, pentru că ele nu sunt suficient de rapide pentru a combate acest fenomen, în contextul în care majoritatea cetățenilor accesează informațiile online.
Trebuie să spunem că mulți cetățeni, din păcate, nu au capacitatea în a identifica informația corectă. Statisticile europene arată că mai puțin de jumătate din europeni sunt capabili să aibă această analiză critică, să identifice informația corectă, comparativ cu informația falsă, ceea ce înseamnă că majoritatea europenilor sunt supuși unor dezinformări care au consecințe grave asupra vieții lor și a economiei europene.
”Cea mai bună soluție este educația”
Camelia Donțu: De ce nu investim mai mult în informație, dacă nu știm să recunoaștem informațiile false?
Ana Maria Stancu: Problema aceasta a dezinformării, de fapt, o avem de mai mult timp. Acum o vedem și mai mult decât în trecut, pentru că avem și aceste noi canale de comunicare care fac informația să se propage mult mai repede. Există deja nisște măsuri pe care le-a luat, de exemplu, Guvernul din România și au încercat să facă un sistem de ”early alert”, adică să semnaleze care sunt aceste știri și să le ceară rețelelor sociale să le dea jos.
Singura problemă este că, până să se întâmple acest mecanism și semnalează cineva, știrile respective ajuns deja la utilizatori și ei pot să le propage prin alte canale de comunicare private. Cea mai bună soluție este, într-adevăr, educația. Este soluția cea mai grea de realizat, însă este singura soluție pe termen lung”.
