Mărturia unui medic din Marea Britanie: „Mi-aș dori să pot uita fețele morților”
Un medic din Marea Britanie cu o experiență de zece ani în domeniu, dezvăluie modul în care coronavirusul a dezlănțuit teroarea în spitalele din țară.
Medicul povestește momentul în care Covid-19 a lovit și a copleșit un spital important din Londra - și modul în care medicii și asistentele au privit neputincioși în timp ce pacienții au murit în dureri sfâșietoare, transmite Daily Mail.
Povestea începe cu o mărturie îngrijorătoare: ”Dacă ne-am gândit că serviciul nostru de sănătate este pregătit pentru coronavirus, zilele trecute au adus o realitate cutremurătoare.”
Mărturia medicului:
Ați văzut vreodată pe cineva gâfâind ultimele sale respirații? Nu mulți au trecut prin asta, dar pentru cei care au experimentat acest lucru, este un sentiment de groază. Mi-aș dori să pot uita toate fețele morților pe care i-am văzut săptămâna trecută.
Privirea de panică care se așterne pe toate fețele, oameni care încearcă disperați să obțină oxigen în plămâni și nu reușesc. Aceste imagini nu le poți uita!
Sunt medic de mai bine de un deceniu. În acel timp, am crezut că am văzut tot ce era de văzut. Dar nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru teroarea pe care o dezlănțuit-o coronavirusul.
Sâmbătă, după ora prânzului, a început coșmarul. Alarma a început să sune pe pagerul meu pentru a-mi spune că un pacient a avut un stop respirator. M-am grăbit să ajung la un bărbat de 70 de ani cu Covid-19 a cărui inimă încetase să mai bată.
Ceea ce am văzut când am ajuns a fost panică. Personalul, fără nicio vină, nu a știut cum să intervină. Această situație a fost pentru mine prima confirmare a faptului că suntem prea puțin pregătiți pentru tratarea acestui virus.
Compresiile pentru a-l resuscita s-au dovedit zadarnice. Două asistente, un medic senior și un anestezist, încercau să îi elibereze calea aeriană, dar am fost neputincioși, întrucât Covid-19 a revendicat cu cruzime o victimă chiar fața noastră.
Încerca din toate puterile să respire, făcând eforturi extraordinare. Am putut vedea teroarea în ochii lui. El știa ce urmează.
Acest lucru a fost agravat de teroarea din fețele personalului medical prezent. Toți sunt colegi strălucitori, profesioniști respectați care, ca mine, își fac treaba de mult timp. Nu ar fi trebuit să existe nici o teamă pentru ei. Dar a existat. Puteam să văd acest lucru. Și m-am simțit depășit la fel ca ei.
