Mărturia unei refugiate din Coreea de Nord. Riscul la care se supun majoretele dacă cer azil
Sora dictatorului nord-coreean a părăsit Coreea de Sud, după trei zile de balet diplomatic, intens urmărit de presa străină.
În lipsa ei, jurnaliştii îşi vor concentra toată atenţia pe majoretele şi sportivii nord-coreeni rămaşi la eveniment.
O fostă majoretă olimpică a dezvăluit ce măsuri ia regimul pentru a-i descuraja să profite de asemenea deplasări ca să ceară azil.
Kim Yo Jong şi-a încheiat turneul în Coreea de Sud luând parte la încă un concert, alături de preşedintele sud-coreean. Trupa feminină Morabong, ale cărei membre sunt alese personal de Kim Jong Un, a cântat alături de o celebră artistă pop sud-coreeană. Delegaţia a plecat spre Phenian, cu avionul privat al liderului nord-coreean.
Rămân însă la Pyonchang majoretele devenite celebre în urma meciului de hockey jucat de echipa reunită a celor două Corei cu Elveţia. O tânără a făcut parte dintr-o asemenea delegaţie, înainte de a fugi din Coreea de Nord, în 2006. Ea spune că n-ar fi îndrăznit niciodată să fugă în timpul unei vizite oficiale.
Han Seo-hee, refugiată nord-coreeană: "Nici nu mi-ar fi trecut prin cap şi aşa va fi şi cu majoretele de anul acesta. Au rude acasă. Ştiu că dacă fug, familiile lor vor fi îngrozite şi persecutate."
Majoretele, artiştii şi sportivii sunt de altfel supravegheaţi permanent de informatori şi nu au voie să meargă singuri nici la toaletă. În satul olimpic, sunt izolaţi de ceilalţi sportivi şi păziţi permanent.
Paula Hancocks, corespondent CNNS: "O modalitate de a le asigura securitatea nord-coreenilor e să fie găzduiţi pe feribotul cu care au venit. Aceasta a fost cazarea trupei artistice în prima parte a călătoriei. E greu să se apropie cineva prea mult şi foarte greu să coboare cineva de pe el fără să fie văzut."
Jurnaliştii străini îi urmăresc peste tot pe nord-coreeni. Iar aceştia au fost bine instruiţi cum să se poarte.
Han Seo-hee, refugiată nord-coreeană: "Cea mai importantă regulă e să nu vorbeşti. Când reporterii sud-coreeni ne întrebau ceva, noi trebuia să tăcem. Ni se spunea şi să nu ne uităm în ochii nimănui."
Odată întorşi acasă, membrii delegaţiei sunt interogaţi şi primesc calificative pentru modul în care şi-au reprezentat ţara în faţa lumii. În cazul sportivilor, se spune că sunt pedepsiţi dacă dictatorul consideră că n-au avut rezultate suficient de bune.
