Ce este punctul de trecere a frontierei Rafah și cine îl controlează? Singura poartă a Fâșiei Gaza către restul lumii

Egiptul este de așteptat să-l deschidă pentru câteva ore pentru cetățenii străini și pentru cetățenii din Fâșia Gaza care dețin dublă naționalitate.

Va însemna o evadare din război pentru un număr limitat de palestinieni. Dar majoritatea celor 2,3 milioane de oameni din Fâșia Gaza vor rămâne prinși în enclava devastată de război.

Rafah este singura poartă a Fâșiei Gaza către restul lumii care nu este controlată direct de Israel.

Se află sub controlul Egiptului, ca parte a unui acord cu Israelul și Uniunea Europeană.

Cu toate acestea, nu a fost niciodată o trecere a frontierei normală, complet deschisă.

De-a lungul anilor a fost închis zile, săptămâni și luni la un moment dat. Când se deschide, este adesea intermitent și se poate închide brusc din nou.

Haos la punctul de trecere Rafah

Oamenii din Fâșia Gaza nu știu niciodată când se va deschide sau pentru cât timp, așa că le este imposibil să-și planifice viața.

Dacă ești blocat în afara Fâșiei Gaza când Rafah se închide, nu există nicio șansă să te întorci din nou.

Chiar și în cele mai bune condiții, traversarea este nesigură și instabilă.

Când era deschisă trecerea era plină de oameni, uneori mii, toți nesiguri dacă vor ajunge cu adevărat pe partea cealaltă.

Femeile stăteau ore în șir pe valize, copiii se jucau în pământ, mașini și cărucioare cu măgari, toate se zbăteau pentru spațiu.

Și în mijlocul ei toate reuniunile și rămas-bunul de familii care nu știau când se vor revedea. Nu știi niciodată când granița va fi deschisă sau închisă.

Egiptul controlează strâns punctul de trecere Rafah, iar palestinienii o acuză că este complice la asediul Fâșiei Gaza, refuzând să mențină granița deschisă permanent 24 de ore pe zi.

Nu există niciun stimulent ca Egiptul să deschidă acum acest punct de trecere și să permită ca sute de mii de locuitori din Fâșia Gaza să evadeze din război.

Dacă s-ar întâmpla, oamenii din Fâșia Gaza ar deveni problema Egiptului și acesta este ultimul lucru pe care și-l dorește Cairo.