Efortul aerobic determină pancreasul să funcţioneze perfect. Care sunt recomandările medicilor

Glucoza e transportată - din sânge în celule - de hormonul insulina. Iar pe această rută trebuie să intervină mişcarea.

Mâncaţi. După digestia completă, alimentele ajung în sânge sub formă de zahăr, glucoză cu alte cuvinte. Aceasta nu rămâne însă în sistemul circulatoror. Ci trebuie să ajungă în fiecare celulă. Ca s-o hrănească.

O conduce în celule, din sânge, un hormon - numit insulina şi produs de pancreas. Este transportatorul de combustibil din lumea vie.

Efortul aerobic de data aceasta- mers pe jos în ritm alert, alergări, sărituri – determină pancreasul să funcţioneze perfect.

Antonela Burlacu medic primar endocrinolog: ”În timpul efortului fizic glucoza pătrunde în muschi şi în țesutul adipos. Fără să avem nevoie de insulină. Asta ce ne arată nouă? Că efortul fizic este extrem de util în reglarea glicemiei”.

Această… victorie, determinată de efortul fizic, dacă se întâmplă zilnic, înseamnă protecţie. Pentru fiecare celulă. Dar şi pentru pancreas - organul, care secretă insulina. Nu va produce exces de insulină.

Un om sedentar. Kilograme în plus. Pancreasul va secreta o cantitate mai mare de insulină. Va munci mult şi ineficient. Ne explică medicul diabetolog:

Răzvan Vasilescu, medic primar diabet şi boli metabolice: ”Când vorbim de o persoană supraponderală, la nivelul fiecărei celule, apare o rezistență la insulină. Ca un zid. Îți trebuie din ce în ce mai multă insulină să treci acel zid„.

Acel zid trebuie trecut pentru ca… zahărul din sânge să alimenteze celulele. Efortul pancreasului de a produce, în exces, insulina, până la urmă, îi consumă funcţia. Situaţia o numim diabet.

Țesutul gras din jurul abdomenului. Odată ce există aici, îl găsim şi în organele vitale - inimă, ficat ori rinichi. Produce substanţe de inflamaţie, numite cytokine. Acestea de fapt determină rezistența la insulină, faza pemergătoare diabetului.