Zeci de localnici din Vaslui au sărit în ajutorul unei familii care a rămas pe drumuri din cauza unui incendiu
O lecție impresionantă de solidaritate vine din județul Vaslui. Zeci de oameni din Văleni au sărit în ajutorul unei familii tinere din sat, a cărei casă a luat foc în urmă cu câteva nopți.
Localnicii și-au abandonat treburile și s-au mobilizat imediat. Muncesc din zori până la căderea nopții pentru a termina măcar acoperișul, până de Paști. Mai e nevoie însă de bani și materiale de construcții pentru ca proprietarii să se poată întoarce acasă.
Impresionați de necazul care s-a abătut asupra tinerei familii, zeci de localnici s-au apucat de treabă la câteva ore după incendiul violent. Focul a pornit din camera centralei și, ațâțat de vântul care a bătut în acea noapte cu 80 de km/h, s-a extins la toată casa.
În momentul în care a izbuncit focul, în casă erau femeia și fiul de 7 ani al proprietarului. Tatăl copilului era plecat de câteva săptâmâni în Italia, să își ajute un frate să își termine casa. S-a întors rapid în sat când a aflat că locuința începută în urmă cu 18 ani și care era aproape terminată a fost distrusă de flăcări.
Sătenii au strâns bani, au cumpărat materiale de construcții și s-au pus pe treabă.
Localnic: „Ferească Dumnezeu! Se poate întâmpla oricui. Eram toți băieții acasă, veniți de Paști, am sărit toți, cu ce se poate, cu bani, cu ce se poate.”
Reporter: Câte ore stați?
Localnic: „De dimineață de la 7, până diseară, să terminăm treaba. Venim și mâine. Poate se mai adună.”
Localnic: „Băieți tineri, muncitori, la locul lor. Din greu au făcut casa. Acum s-a întâmplat ce s-a întâmplat.”
Reporter: A venit multă lume?
Localnic: „A venit majoritatea tineretului. La noi, mulți lucrează în constructii. Împreună îl ajutăm. În câte zile terminați? Noi sperăm in trei zile acoperișul să îl terminăm. De Paști să fie acoperit.”
Necesarul este însă de ordinul zecilor de mii de euro, cu mult peste puterea oamenilor.
Localnic: „Materiale, bani de s-ar putea să doneze cineva cu sacul plin. Nu ar fi rău, e greu, s-a întâmplat la o vreme ciudată. Dăm înainte. Noi cu munca, el să fie tare, eu îl știu de când era mic. Acum e mare și e tot tare. Am bază în el. Eu mulțumesc tutror.”
Reporter: De ce ați mai avea nevoie?
Vasile Ciurușniuc, proprietar: „Ajutor, sprijin, ar fi multe, să fac interiorul, care se oferă, aș avea multe, dar nu pot să zic la nimeni ce am nevoie.”
Cei doi soți s-au mutat temporar, împreună cu fiul lor, în casa socrilor.
 (11).webp)
