Mulți pacienți vindecați de Covid-19 ajung să fie stigmatizați de comunitate. Părerea psihologilor
Suferința provocată de coronavirus a venit pentru mulți români la pachet cu disprețul comunității.
Odată întremați și externați, lupta lor nu s-a terminat. Unii dintre cei care au învins boala nu mai au curajul să iasă din casă, pentru că sunt arătați cu degetul pe stradă.
Pacientă: „A fost foarte greu, sincer să vă spun, a durut mai tare decât virusul în sine"
O femeie din județul Iași, în vârstă de 31 de ani și mamă a trei copii, a fost externată recent din spitalul de Boli Infecțioase. Ea spune că, de fapt, greul a început abia când a ajuns în satul în care locuiește. Acolo s-a lovit de răutatea vecinilor.
Pacientă: „Se feresc de noi, se uită lung în curte, chiar și la magazin, au ieșit tot felul de discuții. Dacă venim noi, nu mai vin alți clienți. Momentan nu am curaj să ies din curte. Trebuie să mă mai pregătesc psihic, să nu reacționez în vreun fel care să nu mă doară atât de tare cum m-a durut acum”.
Pe strada pe care locuiește femeia, părerile sunt împărțite.
Bărbat: „Îl las până ce se face bine și după aia vorbesc cu el, nu?”
La fel a pățit și o femeie din Vaslui, internată în spital și vindecată după două săptămâni de tratament. A preferat să se refugieze la țară, împreună cu soțul, care a avut și el Covid.
Maria Lupu, pacientă: „Țineam legătura cu cineva din spital și mi s-a spus că se discută, i-am spus că nu mă interesează, este o boală oarecare, nu e o boală venerică, am acceptat situația ca atare, nu m-a interesat. E la țară”.
În spitale, pacienții primesc și consiliere. Însă după ce pleacă acasă puțini mai țin legătura cu specialiștii și din acest motiv, unii fac depresie.
Liliana Luca, psihostitutul de Pshiatrie Socola Iași: „Reacțiile apărute în comunitate sunt cele instinctuale, cele de frică, o văd ca pe o frică existențială, o frică ca de moarte"
Potrivit medicilor, doar un pacient din 10 cere spirjin psihologic după externare.
