Medic de terapie intensivă din Franța, despre doctorițele arestate: „Cu sau fără noradrenalină rezultatul ar fi fost același”
Cazul celor două doctorițe de la Spitalul Sfântul Pantelimon din Capitală, acuzate că ar fi provocat deliberat moartea unui pacient, provoacă ample dezbateri și în lumea medicală occidentală.
În Franța, de exemplu, un renumit profesor de terapie intensivă de origine română vorbește despre o legislație și reglementări care se aplică special bolnavilor aflați în faza terminală.
Fost membru al Comitetului Științific al Societății ze de Anestezie și Terapie intensivă, profesorul Dan Longrois urmărește cazul de la Spitalul Sfântul Pantelimon și susține că pacientul de 54 de ani era în șoc refractar, și că noradrenalina care i-a fost istrată nu l-ar mai fi ajutat oricum. Medicul z îi contrazice și pe legiștii români care au concluzionat că reducerea dozei de noradrenalină ar fi dus la apariția stopului cardio-respirator și ar fi provocat decesul.
Prof. Dr. Dan Longrois, specialist în terapie intensivă: „Deci, eu cred că, cu sau fără noradrenalină, ținând cont de comorbiditățile, bolile pe care le avea acest pacient și motivele pentru care a fost is în Reanimare, ciroza - și ciroza este un element particular, din nefericire rezultatul ar fi fost același.”
Profesorul Longrois susține că în asemenea cazuri sunt foarte importante procedurile, iar legislația îi pregătește pe medici și pe membrii familiei pentru ce este mai rău.
Prof. Dr. Dan Longrois, specialist în terapie intensivă: „Când acești pacienți sunt într-o stare foarte gravă, în zilele astea care preced faza terminală, există cadrul legal în Franța, unde nu doctorii care se ocupă de acest pacient, ci o echipă de doctori specialiști din alte servicii de terapie intensivă, sunt invitați să schițeze și să înscrie în dosarul medical o strategie de limitare a escaladei terapeutice.”
Iar reducerea noradrenalinei - potrivit procedurilor ze - se poate face brusc, tocmai pentru că medicamentul nu mai are niciun efect.
Prof. Dr. Dan Longrois, specialist în terapie intensivă: „Familia este consultată, dacă pacientul a scris directive anticipate, se ține cont de acest lucru, și decizia este colectivă. Și când lucrurile sunt în faza terminală, ceea ce este cazul acestui pacient, se limitează, adică se decide că se scade și concentrația de oxigen, se scad și dozele de noradrenalină. Bineînțeles că tratamentul împotriva durerii este continuat. Bineînțeles că tratamentul care împiedică pacientul să sufere este continuat. Nu vorbim de atitudini active, ca să accelereze decesul pacientului. Vorbim numai de oprirea escaladei și a lăsa evoluția naturală a acestor boli foarte severe. Deci nu este activ, este pasiv. Soluția care ni se pare onorabilă și umană este, într-adevăr, ca fiecare țară să aibă proceduri pentru fazele terminale ale bolilor. Și atunci evită foarte multe discuții, evită situațiile acestea medico-legale care sunt rezultatul absenței legislației, și dincolo de legislație, a faptului că o societate acceptă că medicina nu poate tot, terapia intensivă nu poate tot, și la un moment dat trebuie să acceptăm inevitabilul, care, din când în când, este, din nefericire, decesul pacientului."
