Povestea impresionantă a lui Pavel Ciurea, românul genial care domină olimpiadele internaționale de matematică

Pavel Ciurea este dublu medaliat cu aur la internaționalele de matematică și știe că la 18 ani abia a început să schimbe o parte din lume. Asta este ambiția lui: să facă cercetare și să pună o cărămidă la dezvoltarea țării, dar și a științei mondiale.

Pavel: „Fotbalul îmi place maxim…și să mă duc și la stadion…”

Pavel: „Există nevoi speciale și în sus, și ar trebui să ne uităm și la ei…”

Pavel Ciurea este un campion. Nu, nu la fotbal, ci la matematică. Tânărul de 18 ani este dublu medaliat cu aur la Olimpiada Internațională de Matematică și a primit multiple premii la concursurile naționale și internaționale de matematică.

Pavel Ciurea - medaliat aur Olimpiada Intenațională de Matematică: „Am ratat două medalii de aur naționale la jumătate de punct, la un punct, și două calificări la Balcaniadă, care practic e a doua competiție internațională. La un punct! Și am zis că nu se mai poate, da, chiar m-am enervat maxim și a venit mai mult din nervi.”

Pavel a copilărit în cartierul Militari din Capitală.

„Pe la 4 ani jumate, el a zis că vrea de la Moșu' șah. Și, bineînțeles, că Moș Crăciun a adus șah negreșit, tablă de șah, și el a început să joace șah. Adică sunt eu înșiruire, da. N-a muncit, el își termina, era hotărât, știa că își termină temele, că și face. Îi plăceau numerele, problemele din gazete, ce mai făceau pe la clasă când erau mici, ca o joacă. A fost totul.”

Tatăl, inginer, i-a fost partener de joacă, în problemele de mate.

Tatăl lui Pavel: „Lucram câteva probleme, două-trei pe săptămână. Văzând cât de mult îi plăcea matematica, ne-am gândit să găsim o cărticică cu probleme hazlii. Ne-am propus să lucrăm câte 2-3 probleme, din când în când, iar începând cu clasa a V-a, Pavel s-a apucat serios de treabă”

Cătălina Toboș i-a fost îndrumătoare la primele olimpiade cu rezultate notabile.

REPORTER: „A fost foarte important că a acceptat un îndrumător. La început, nu era considerat suficient de bun. Unii credeau că poate copiază sau că primește note mai mari din milă. Era și o colegă care spunea: Cum să-i dăm copilului o notă mai mică? A muncit în perioada asta, iar după ce a participat la Olimpiada pe sector, a obținut rezultate care au întrecut așteptările. Din acel moment, o profesoară l-a luat sub aripa ei, iar meritul pentru reușita sa la prima olimpiadă națională îi aparține în mod clar.”

Cătălina Toboș: „Evoluția lui a fost impresionant de rapidă. De exemplu, în clasa a 5-a, am participat la un concurs dificil în București, dar ne-am întors fără rezultate notabile. Cu toate acestea, după doar două luni, a participat la Olimpiadă și a obținut Medalia de Argint și Premiul II la etapa națională. În anul următor, progresul a continuat spectaculos, câștigând Medalia de Aur la Olimpiada Națională, iar ascensiunea sa a continuat în același ritm.”

Nu a simțit niciodată presiunea părinților pentru a avea rezultate.

„Nu mai știu exact la care dintre concursuri, a fost întrebat de ce s-a apucat de matematică, dacă dacă s-a apucat pentru a câștiga competiții. Răspunsul a fost nu, nu s-a apucat de matematică pentru concursuri, ci din pasiunea pentru cifre. Asta mi-a rămas în cap!”

Pavel mai are doi frați mai mici. Surioara e acasă și e nedespărțită de fratele ei.Părinții lor au încercat să le ofere copiilor cât mai multe activități și variante de dezvoltare.

Părinți Pavel: „Am încercat: limbi străine, cursuri extra, tenis, fotbal. Nu știu ce am mai făcut pe lângă tenis, fotbal, înot, șah, pictură. Doar muzică… ba nu, mint, și muzică am încercat, dar n-a vrut. Chiar fusese acceptat la școala de muzică, la canto, și n-a vrut să se ducă.”

Pavel: „Mi-a plăcut să și pictez. Avem aici niște tablouri de-ale mele și de-ale fratelui meu. Mi-au plăcut mai multe lucruri, fiecare om are mai multe pasiuni. Incredibil, dar nu mai am timp să mă ocup și de pictură, nu mai am timp să învăț despre cum să combini culorile, și astfel de lucruri.

Îmi plăcea să pictez animale. Aici avem un lup care îmi place foarte mult, și, pe la mine prin cameră, se pot vedea multe animale pe care le-am pictat. Mai mult, îmi plăceau picturile mai amuzante, în care să combin culori, nu neapărat ceva realist sau un peisaj ultra complicat. Uitați aici, vorbeam de animale – un păun. Și mai avem și niște peisaje.

Acesta este tabloul meu preferat pe care l-am făcut. Îl am chiar și ulterior salvat la telefon.”

Profesoara lui Pavel: „Bun, rezultatele cele mai spectaculoase le-a obținut într-un mod remarcabil. A obținut cele mai frumoase rezultate acolo, la liceu. Până la urmă, la nivel de gimnaziu, a participat doar la olimpiadele naționale. La internaționale, a ajuns doar la un nivel de calificare mai avansat.

Datorită rezultatelor foarte bune la matematică, lui Pavel i s-a oferit o bursă la un liceu privat din capitală, într-o clasă de elită.”

Profesor: „Discutăm despre performanță și despre cele două mari componente ale acesteia: componenta tehnică și partea mentală. De foarte multe ori, observăm elevi care participă la competiții și, la final, se uită la soluții spunând: Știam să rezolv problema asta, chiar știam! Am avut o zi proastă, am avut un blocaj.

De fapt, nu au avut o zi proastă și nici un blocaj real. Este vorba despre lipsa antrenamentului pentru partea mentală, care este la fel de importantă ca și antrenamentul tehnic propriu-zis.”

Profesorul de matematică și îndrumătorul lui Pavel recunoaște capacitatea tânărului de a nu se lăsa demotivat ușor.

Profesor: „Pavel este unul dintre acei elevi care nu au avut mare nevoie de dezvoltarea suplimentară a componentei mentale, deoarece această forță interioară este naturală la el. Este un om puternic prin însăși firea sa, probabil datorită educației primite de mic sau poate datorită unei trăsături moștenite genetic. Sunt oameni care, pur și simplu, se nasc cu spiritul unui învingător, iar Pavel este, fără îndoială, unul dintre aceștia.”

Pavel: „În clasa a X-a, am avut jumătate de an în care mă trezeam și făceam doar matematică, adică mai ieșeam duminica cu prietenii și așa, dar în rest era matematică. De dimineață până seară pusesem în cap că nu voi mai pierde vreo calificare importantă și am muncit din greu. A fost o perioadă în care am ignorat complet tot ce nu ținea de matematică. Și de atunci, practic, trăiesc din acea perioadă în care am lucrat cât am putut.

Mi-am dat seama că nu e normal să ignor chiar în halul ăsta adolescența și am adus lucrurile pe linia de plutire. Ce înseamnă asta? Într-o zi, o prietenă mi-a scris pe un grup de prieteni să facem o ieșire în parc sau la film, la fotbal… îmi place maxim și să mă duc la stadion și să joc. Na, fiecare cu pasiunile lui.

Da, matematică e foarte bună, e foarte frumoasă, lucrez cât am timp, dar trebuie și să mă ocup de treburile casnice normale”

Tatăl lui Pavel: „La el chiar s-au legat toate lucrurile. Pare, cred că pare neplauzibil, nu știu, dar chiar s-au legat toate. Adică pe el, inclusiv pandemia, dacă se poate spune că a ajutat pe cineva, dar el în pandemie a descoperit că poate să lucreze serios la matematică. A avut și marea șansă să dea de oamenii care trebuie de fiecare dată”

Pavel: ”Toți lucrează foarte mult și mai mult decât foarte mult. E ceea ce ziceam mai devreme, această manie a cizmei. A fost nevoie de o perioadă de așa ceva, că nu există performanță fără sacrificiu.”

Directorul: „Pavel este un elev genial. Dacă rezultatele se citesc de departe, poate nu se observă, dar și Pavel este un tip care comunică foarte bine. De obicei, olimpicii internaționali sunt foarte rari să fie implicați social, dar Pavel se implică în orice activitate. De asemenea, este parte din foarte multe evenimente aici, în școala noastră.”

Teodor Melega: „Pavel, de exemplu, în momentele mai grele, când eu aveam situații mai neplăcute, întotdeauna m-a susținut”

Teo este colegul de bancă și unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Pavel.

„Păi, pot să zic că din primele săptămâni puteam să sesizez că are o voință foarte mare și chiar dacă nu știam că va ajunge să ia 2 medalii de aur, știam că va avea niște rezultate extraordinare. E ambițios rău de tot dacă își pune capul să facă ceva. Probabil o să reușească. Se pregătește acum pentru o nouă etapă importantă: iterea la universitate”

Tatăl lui Pavel: „Acum să vedem.. el speră sus acum: Harvard, Stanford, Cambridge Cam asta este lista lui, cred că asta e chiar ordinea în care vrea să fie is”

Emoțiile părinților se manifesta diferit.

Părinții lui Pavel: „Mi-aș dori, într-o zi, să fiu mândru de realizările lui. De ce să nu recunosc că mă mândresc cu ceilalți? Nu am temeri diferite de ale altor părinți, de exemplu, nu mă îngrijorez cu gândul „Cum te descurci?” sau „Ce faci?” Dar, totuși, în adâncul meu, am o neliniște. Chiar dacă nu-i spun direct, se vede că sunt neliniștit. Nădăjduiesc însă să-i fie bine și să-și atingă țelurile, iar eu, indiferent de ce va face, vreau să rămână un om de treabă. Eu îi voi sprijini alegerile, dar aștept ca el să fie un om corect.

A ales să își depună aplicațiile la cele mai bune universități din lume, care sunt dincolo de ocean, în America. Știe însă că, indiferent de locul unde va studia, va rămâne românul Pavel. La ultimele olimpiade internaționale, unde a câștigat aur, în Osaka, Japonia și în Marea Britanie, a fost tot timpul mândru să ridice tricolorul.

Tata, toți știau că tot ce face este pentru România, nu? Nu simțea că trebuie să se identifice cu o anumită țară sau loc. Asta cred că va fi greu de schimbat, e parte din ADN-ul nostru.”

Pavel: „Suntem crescuți de sistemul românesc, indiferent că e bun sau rău, până la urmă aici am crescut aici, avem familie, prieteni și tot ce cunoaștem este, practic, aici. Și atunci, da, suntem copiii României până la urmă! Asta nu înseamnă că nu este critic sistemul de educație românesc, care are destule locuri în care trebuie sa se repare.

Îmi place să citesc tot felul de tot felul de chestii. Nu neapărat de la școală, pentru că mi se pare o literatură oarecum învechită. Aici e bine să știm ce s-a întâmplat înainte, dar până la un punct, adică să citeștei 5 cărți despre țăranul român de acum 100 de ani, este exagerat.

Cumva, programele nu sunt adaptate absolut deloc. Părerea mea e că, cel puțin în momentul ăsta, nu mi se pare că s-a adaptat. Adică, totuși, au apărut tehnologii. Nu mai are cum să fie în sincron lumea de acum cu materia de la școală”

De curand a vizitat Parlamentul European, la Bruxelles. A vrut să știe mai multe despre ce înseamnă sa fii european.

Pavel: „Din punct de vedere economic, faptul că avem această libertate de a ne mișca în jurul nostru și libertatea de a face schimburi cu țările din jur, precum și siguranța pe care o avem datorită ajutorului țărilor din Europa, reprezintă un lucru bun.”

Chiar dacă va alege sa studieze în State știe ca se va întoarce, atât timp cât țara lui este europeană.

Pavel: „Mă face să-mi doresc să mă întorc și, în plus, vreau să aduc informațiile pe care le voi obține acolo. Vreau să le aduc înapoi acasă și să contribui la dezvoltarea țării noastre, să pun și eu o mică cărămidă în construcția României.

În acest moment, 100% aș vrea să mă întorc acasă. După ce termin facultatea, vom vedea cum vor apărea oportunitățile, dar, dacă va exista o oportunitate decentă în România, vreau să mă întorc. În primul rând, acolo am familia, acolo am prietenii și cultura mea este românească.”

Anul acesta votează pentru prima dată și, chiar dacă va pleca în curând să-și continue studiile afara, își știe responsabilitatea de cetățean.

Pavel: „Practic, momentul în care votezi presupune să dai încredere cuiva să conducă țara într-o anumită poziție pentru următorii ani. Și, evident, este un moment foarte important, dar nu mai mult decât atât. Trebuie să ne vedem fiecare de grădina noastră și să credeți că așa se schimbă mai repede decât de la vârf. Nu este suficient ca schimbările să vină doar de sus, trebuie să muncim și noi.

Adică, de aici vine faptul că fiecare are grijă de partea lui, de bucățica lui, și atunci când toate aceste lucruri mici se adună, ele formează societatea și, astfel, lucrurile extraordinare se întâmplă.”

Pavel Ciurea este o minte sclipitoare, un român care reprezintă viitorul matematicii mondiale. Nu se mulțumește cu puțin, este ambițios și consecvent și știe că totul stă în puterile lui.

Pavel: „Dacă nu-ți pui o țintă foarte sus, nici nu o să ajungi foarte sus. Asta este părerea mea, poate un pic optimistă, dar schimbarea lumii nu este doar un pic optimistă, este optimistă cu adevărat. Chiar și atunci când nu gândim așa optimist, punem un plan undeva departe, o țintă undeva departe, dar totuși cu speranța că o vom atinge. Dacă nu reușim să o atingem vreodată, măcar vom încerca.”

De 1 Decembrie ai chef de România, ai chef de PRO TV!