Calinescu, Radulescu, Constantin, Lazarescu. Disparitia generatiei care te tinea in casa de Revelion

Luandu-ne adio de la maestrul Nae Lazarescu nu pierdem doar un genial actor de comedie, ci pierdem si un reper al televiziunii de divertisment. In urma cu circa patru decenii, petrecerea de Revelion era construita in jurul televizorului. La cumpana dintre ani, romanii se adunau in sufragerie si asezau toate scaunele cu fata catre ecran. Apoi dadeau volumul la maximum si asteptau ca actorii lor preferati sa apara pe ecranele lor alb-negru sa ii faca sa rada. Si radeau. Radeau cu pofta, nu ratau niciun gag, nicio gluma nu ramanea fara efect si nicio mimica a actorilor nu trecea neobservata. Daca ai fi iesit pe strada in noaptea de Revelion ai fi auzit cum din casele romanilor razbateau hohote de ras la unison, urmate de cateva secunde de liniste si apoi iar hohote de ras. Dar nu era nimeni pe strada, pentru ca toata lumea era la televizor.

Erau atat de rare televizoarele color, incat copiii ar fi putut crede ca la televiziune traiesc doar oameni gri. Nae Lazarescu ar fi putut trece neobservat printr-o multime, pentru ca nimeni nu credea ca Nae Lazarescu era color. L-ar fi recunoscut insa toata lumea imediat ce ar fi spus primul cuvant, dupa vocea sa joasa, ironica si cu o urma de resemnare.

 

Glumele de Revelion erau invatate pe de rost de public, iar in prima zi de serviciu toata lumea le pomenea. Se faceau clasamente ale glumelor, in functie de gusturile fiecaruia. Replicile din scheciuri erau apoi adaptate si folosite in alte situatii, pentru a face haz de necaz. Si totul tinea pana la urmatorul revelion.

Actorii de comedie formau “cuplete comice” si apareau in “anecdote” de Revelion

Formatul programului de revelion era destul de bine stabilit si nu oferea prea multa diversitate: muzica si scenete, plus o combinatie intre cele doua, adica niste scenete muzicale. Pentru programul de Revelion erau mobilizati actori de film si teatru din toata tara, in frunte cu actorii Teatrului de Revista Constantin Tanase, care stiau cel mai bine cum functioneaza cupletul.

Pentru scenete e nevoie de dialog, asa ca aproape intotdeauna apareau minimum doi actori.

Asa au aparut cuplurile precum Stela Popescu si Stefan Banica, Dem Radulescu si Jean Constantin, Toma Caragiu si Anda Calugareanu si, desigur, Nae Lazarescu si Vasile Muraru.

Evident, actorii nu jucau doar in aceste formule. Fiecare artist are o chimie aparte cu colegul de scena, iar asta este adevarata bogatie a televiziunii. Regizorul Alexandru Bocanet a format un celebru trio muzical–umoristic cu Dan Tufaru, Anda Calugareanu si Florian Pittis, nelipsit din programele de Revelion ale deceniilor trecute.

  Privind la aceste scenete muzicale nu se poate sa nu observi ca toti marii actori ai acelor vremuri stiau sa cante si sa danseze, destul de rar intalnit la actorii de azi.

Programul de Revelion era mereu sortit succesului
Dupa un an intreg in care televiziunea publica emitea doar doua ore pe zi, nimeni nu indraznea sa rateze o noapte intreaga de emisiuni de divertisment. Nici nu mai conta cat de bune erau gagurile. Era o emisiune de divertisment si nu una de propaganda, iar asta era suficient. Reluarile programului de Revelion durau cateva zile si erau prezentate cu celebra fraza “Daca doriti sa revedeti...”

Cateva decade mai tarziu, televiziunea este cu totul alta. Totul este mai viu, mai interactiv si mai aproape de telespectatori. Libertatea castigata in 1989 ne-a adus posibilitatea de a alege unde sa ne petrecem Revelionul si ce emisiuni sa urmarim in noaptea dintre ani. Avem televiziune HD, avem programe care-ti taie rasuflarea, transmisiuni in direct din locuri publice cu zeci de mii de spectatori. Programele de Revelion sunt festivitati spectaculoase la care mii de romani numara in cor secundele inainte de ora zero, cand explodeaza artificiile. Ne bucuram de televiziune si de libertate, dar din cand in cand dam un raspuns involuntar unei intrebari pe care nimeni nu a mai pus-o de ani de zile: Da, dorim sa revedem...

Toma Caragiu in celebrul scheci O, brad frumos!