Gheorghe Dinica. Maestrul

Gheorghe Dinica a inchis ochii pentru vesnicie la varsta de 75 de ani. Au fost 3 saptamani grele pentru familie si prieteni, dar si pentru cei care i-au pretuit talentul, harul si care il stiau in suferinta la spital.

Am invatat insa ca moartea nu alege, ci fura suflete indiferent daca oamenii cred inocenti, ca misiunea unora pe pamant nu ar trebui sa se incheie niciodata.

"Iar cand adorm spre dimineata
Imi reprosez de la-nceput
Ca n-am luat totul de la viata
Si nu i-am dat cat as fi vrut" 

(Gheorghe Dinica, "Vagabondul vietii mele")

Copil in vremuri de razboi

Nascut la 1 ianuarie 1934, in Bucuresti, maestrul Gheorghe Dinica isi aminteste cu o oarecare nostalgie perioada copilariei:

“Am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni decat de familie dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al jocurilor de pustani"

Razboiul l-a marcat, la fel ca pe multi alti pusti din acele vremuri.

“Am fost crescut de prieteni si de strada mai degraba decat de familie. Au fost multe neintelegeri in familia mea, parintii s-au despartit, am crescut mult cu bunicii, apoi mult timp singur. Dar asa era in razboi: scapa cine poate. Nu ma plang. Pentru ca am ajuns departe, foarte departe, desi am pornit de la fundul sacului. In viata trebuie mereu sa treci de nenorociri si sa ridici capul sus si sa razbesti. Eu am razbit”,  isi amintea actorul.

Prin viata, ca-n filme

Gheorghe Dinica recunoaste ca, inca de tanar, avea o slabiciune pentru filmele americane.

„Eram foarte tanar si aveam o slujba marunta la Palatul Postelor. Nu era mare lucru, cat sa traiesc. Insa toti banii ii dadeam pe bilete la cinematograf. Ma uitam la filmele americane cu toti actorii mari, Humphrey Bogart, Chaplin”,  povestea maestrul pentru  Happy Hour!

De aici a si plecat iratia pe care l-a purtat-o unor actori precum Stan Laurel, Oliver Hardy, Greta Garbo, Vivien Leigh, Bette Davis, Bill Crosby sau Charlie Chaplin.

Tot peliculele de la Hollywood l-au ajutat pe Dinica sa-si contureze propria imagine despre viata. „Filmele americane au ceva ce filmele romanesti nu au. Adica happy-end. Adica sfarsit fericit, pe intelesul tuturor. Ideea e ca oricat de violente ar fi, oricat de sangeroase, filmele americane se termina bine. Ca omul sa se duca acasa fericit si plin de speranta. Asa ar trebui sa fie si filmele noastre, si viata la fel. Viata este frumoasa, viata este plina de lucruri bune chiar daca treci prin multe necazuri ca sa ajungi la ele”, a continuat maestrul.

Primul rol al lui Gheorghe Dinica a fost cu o trupa de amatori de la Posta. Il juca pe locotenentul Stamatescu din piesa "Titanic-vals" de Tudor Musatescu.

Cariera de actor si-a inceput-o la Teatrul de Comedie Bucuresti. Dupa sase ani trecea la Teatrul Bulandra, iar din 1972 se muta pe scena Teatrului National Bucuresti.

Printre cele mai importante aparitii ale lui Gheorghe Dinica se numara cele din "Take, Ianke si Cadar" de V.I.Popa, in regia lui Grigore Gonta; "O noapte furtunoasa" de I.L. Caragiale, regia Mihai Maniutiu; "Plosnita" de V. Maiakovski, "O scrisoare pierduta" de Ion Luca Caragiale, in regia lui Radu Beligan si "Cotletele de Bertrand Blier" in regia lui Gelu Colceag.

In cinematografie a debutat in anul 1963 cu ecranizarea “Strainul”.   A jucat in aproape 90 de filme. Inca de la inceput rolurile de baiat rau i-au venit ca o manusa. Lascarica, Paraipan sau Stanica Ratiu sunt doar cateva din aparitiile ce l-au facut faimos. O alta prestatie de geniu a fost cea din 2001, in "Filantropica" lui Nae Caramfil.

„Am avut filme la care am tinut eu mult. "Prin cenusa imperiului" - nu stiu cum s-a facut, dar s-a facut. Seriile alea ale lui Sergiu au fost bune. Am lucrat cu Malvina Ursianu cateva chestii. Cu Mihu, Felix si Otilia. Cu Pintilie, "De ce trag clopotele, Mitica?" si "Dupa amiaza unui tortionar". Cu Mircea Dragan, "Explozia". Mi-e greu sa spun asa... sunt destule la care ma uit chiar cu placere si ma intreb cum dracu s-au facut?",  povestea actorul!

In urma cu 2 ani, Gheorghe Dinica a intrat in familia ACASA, unde l-a interpretat pe bulibasa cel intelept si bland, Aurica Fieraru, mai intai in „Inima de tigan” si apoi in „Regina”.

Ultimul sau rol a fost cel al Generalului Grigorie Vulturesco din primul serial romanesc de epoca „Aniela”, un rol pe care marele actor il indragea foarte mult: „Plec la Buftea cu placere in fiecare dimineata”, le spunea maestrul apropiatilor.

Printre replicile sale celebre se numara:
- „Nu trage dom’ Semaca, sunt eu, Lascarica!” (personajul Lascarica, din filmul romanesc „Cu mainile curate”)
- “Mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste nimic.” (in rolul Pavel Puiut –Pepe - din “Filantropica”)
- „In nemernicia mea, ca un caine turbat, am muscat mana care m-a hranit si am aratat romanilor drumul spre castru” (personajul Bastus, din filmul romanesc “Columna”)

Un pas mic pentru Dinica, mare pentru cei care-l ira

In anul 2002, Dinica isi descopera pasiunea pentru muzica, jucand in filmul "Turnul din Pisa" personajul unui lautar.

„Voce am avut tot timpul, pentru ca la IATC am avut si lectii de canto. Dar am vrut sa ma afirm. Fara intentia de a concura neaparat cu marii nostri cantareti”.

Un an mai tarziu apareau doua albume, "Cantece de petrecere" si "Cantece de petrecere 2", in colaborare cu Stefan Iordache si Nelu Ploiesteanu. In 2004 apare si cel de-al treilea album, "Romante" editat ca si primele doua de Casa de Discuri Roton.

Gheorghe Dinica s-a casatorit, in 1996, cu Gabriela Georgiana. „Am cunoscut-o asa cum se cunosc toate cuplurile. Dintr-o intamplare. Aveam niste prieteni comuni. A fost foarte bine ca s-a intamplat asta, pentru ca eu aveam o perioada cam boema pe atunci. Foarte frumoasa boemie, dar mi se intampla prea des sa imi petrec noptile cine stie pe unde. Timpul a trecut repede cu petrecerile astea ale mele si nu am simtit singuratatea. Pana am cunoscut-o pe Gabriela. Am simtit ca e momentul. Acum, viata mea este mai clara. Am luat o decizie buna”, a declarat maestul.

Nu are copii si niciodata nu a vrut sa aiba. „Nu am avut eu gandul asta, de copii. Pentru ca nu am avut niciodata in mine ideea asta de familie. Eu am fost fara familie de mic si nici nu m-am gandit ca as putea avea eu una. Uite sotie am, dar copil, nu”.