Un spital construit în 9 ani stă nefolosit în Timișoara pentru că nu s-au găsit bani pentru dotări

La 11 ani de la debutul lucrării, recent a fost recepționată, dar banii pentru dotări se lasă așteptați.

PROF. DR. MIHAI GAFENCU, MANAGERUL SPITALULUI DE COPII LOUIS ȚURCANU: „Nu s-a prea investit nimic în spitalul ăsta în 34 de ani, cel puțin de când sunt eu aici. Acum, în anii ăștia, cu efortul târâș-grăpiș, dar uite că s-a mai făcut ceva, pe când comunitatea austriacă și maghiară — de germană și maghiară. De aici, ia uite, a făcut o clădire, o clădire... trei clădiri în 14 ani, acum 120 de ani, între 1901 și 1907 au fost făcute toate.”

Profesorul Mihai Gafencu, managerul Spitalului de Copii Louis Țurcanu din Timișoara, ne vorbește despre clădirile vechi de peste 100 de ani în care funcționează secțiile de pediatrie din județ. Ne spune asta de pe terasa unei clădiri noi a cărei construcție a început cu prea mulți ani în urmă.

Lucrările la Spitalul Nou pentru Copii din Timișoara au început în 2014. Medicii din secțiile de urgență, chirurgie, ortopedie sau neonatologie, care funcționează în clădiri vechi de peste 100 de ani, credeau că se vor muta aici doi ani mai târziu, în 2016. Iată-ne, după 9 ani, cu spitalul gata, dar tot nefuncțional, pentru că nu s-au găsit bani pentru dotări, deși au existat nenumărate axe de finanțare pentru dotarea spitalelor prin fonduri europene.

În 2014 se toarnă fundația și apar probleme încă de la început. Constructorii descoperă vestigii arheologice, așa că lucrările se blochează până în primăvara lui 2015, când firma care a câștigat proiectul, în valoare de 10,5 milioane de euro, duce lucrările la stadiul de schelet și se oprește, pentru că intră în insolvență.

Autoritățile aveau să descopere și că proiectul era greșit. Timp de trei ani, acolo nu s-a mai întâmplat mai nimic, în afară de vizite oficiale.

Nicolae Robu: „Sunt unele aberații care au fost strecurate și trebuie găsite soluții, cu respectarea legii, evident.”

În 2018, proiectul e preluat de o altă firmă, care, conform presei locale, amenință că abandonează lucrările pentru că Primăria nu plătise facturi de 2,5 milioane de lei. Construcția a avansat încet, dar în 2021 era aproape gata.

Primăria a înscris-o un an mai târziu pe lista de proiecte finanțabile prin PNRR și a intrat pe o listă de 49 de obiective finanțabile. Când s-au ales cele 24, spitalul pentru copii nu mai era eligibil.

PAULA ROMOCEAN, VICEPRIMĂRIȚA MUNICIPIULUI TIMIȘOARA: „Ideea de bază era să fie proiecte mature, care să poată fi finalizate în termenul impus de PNRR. Noi aveam Maternitatea, care era singurul proiect cu autorizație de construcție din țară, și Spitalul de Copii, care era aproape gata.”

De-a lungul celor 11 ani, clădirea nouă a fost loc de pelerinaj pentru toți miniștrii sănătății. Au venit, s-au mirat și-au plecat. Ultimul dintre ei – actualul ministru, Alexandru Rafila – s-a arătat dezamăgit că primăria n-a recepționat lucrarea, dar promitea că va ajuta la alocarea a 20 de milioane de euro pentru dotări.

Vizita s-a întâmplat anul trecut, în mai. În octombrie, Ministerul a emis un aviz de oportunitate – în traducere, a confirmat că spitalul are nevoie de dotări.

I-am cerut ministrului Sănătății, Alexandru Rafila, un interviu ca să vorbim despre construcțiile noi, dar nu ne-a răspuns. Așa că l-am întrebat despre Spitalul de Copii când a participat la inaugurarea unor secții renovate ale Maternității Polizu. Lucrările au fost făcute de Asociația Salvați Copiii, cu bani din donații.

DISCUȚIE CU ALEXANDRU RAFILA, MINISTRUL SĂNĂTĂȚII:

„– Ați fost în vizită și ați spus că veți ajuta la dotarea lui.
– Noi răspundem solicitărilor. În primul rând, ei trebuie să facă solicitarea, nu trebuie să o facem noi. Și alocăm în funcție de bugetul disponibil. Întregul buget disponibil este de cca 400...
– Așadar, veți dota?
– În măsura posibilităților bugetare pe care le avem.”

În decembrie, Primăria a depus proiectul pentru dotări la Ministerul Fondurilor Europene și încă așteaptă un răspuns.

PROF. DR. MIHAI GAFENCU, MANAGERUL SPITALULUI LOUIS ȚURCANU: „Nu erau casetele, nu erau pornite circuitele și nici reglajele nu erau făcute, pictura și finisajele de genul ăsta. Oricum, au trebuit schimbate toate, că 11 ani nu mai respectă niște standarde.”

Nici vechile secții nu le respectă. Neonatologia funcționează într-o clădire mai veche de 100 de ani. Saloanele sunt prea mici, iar medicii scriu pe holuri.

La secția de primiri urgențe, triajul se face pe hol, iar medicii și pacienții se înghesuie în două camere. Pentru toate aceste probleme, soluția e mutarea în noua clădire, care, după ce a trecut testul tuturor instalațiilor, poate fi folosită – dacă Ministerul Sănătății va aloca bani pentru dotări.

Și secția de neonatologie s-ar putea muta, cu incubatoarele existente deja, în așteptarea noilor dotări.

Pentru toate aceste probleme, soluția e mutarea în noua clădire, care, după ce a trecut testul tuturor instalațiilor, poate fi folosită – dacă Ministerul Sănătății va aloca bani pentru dotări.

Și secția de neonatologie s-ar putea muta cu incubatoarele existente deja, în așteptarea noilor dotări.

Situația de la Timișoara ilustrează perfect felul în care a fost condus sistemul sanitar din România. Dacă ar fi fost inclus la finanțare prin PNRR, în lista proiectelor mature, gata de implementat, azi ar fi fost funcțional.