România este la coada Europei privind donarea de organe: Un singur transplant în 2024. „Adesea invocă motivul religios”

Sunt de vină credințe și mentalități, dar și un sistem medical care nu reușește să îi motiveze și mobilizeze pe medici. Lista celor care așteaptă o nouă șansă la viață este uriașă.

Vă avertizam că urmează imagini și informații cu un puternic impact emoțional.

O inimă ajunge în spitalul de boli cardiovasculare și transplant Târgu Mureș și este pusă în pieptul unui om care va începe o nouă viață. În alte țări, această procedură este o obișnuită, dar la noi e raritate.

E singura inimă transplantată în 2024 în Romania. În Franța, au fost peste 400 de transplanturi de cord, tot cam atâtea în Spania, mai bine de 60 în Ungaria, 280 în Polonia, peste 2.100 în toată Uniunea Europeană.

La noi, unul singur. Dar am exportat 5 inimi în 2024, și una în prima lună a acestui an pentru că sistemul medical din România n-a fost pregătit să găsească receptori compatibili într-un timp foarte scurt, adică în 4 ore.

Pe un pat de terapie intensivă din Institutul inimii din Cluj Napoca un pacient spera la o minune, o nouă inimă. A lui a ajuns la final după mulți ani de suferință. Știe că până se va întâmpla drumul e lung, imposibil pentru el. Din păcate două zile mai tărziu, s-a stins. Și astfel de povești sunt multe, oameni care n-au nicio șansă în România acestor timpuri.

Pe lista de așteptare pentru transplantarea unui organ, inimă, ficat, rinichi sunt mai bine de 4.000 de pacienți care așteaptă o minune. La un milion de români avem 4 donatori. Spania are aproape 50, pentru că spaniolii au înțeles că pot salva vieți și donează. Acolo, se trăiește, la noi se moare cu zile. În mai toate țările Uniunii Europene, guvernanții susțin sistemul sanitar și donarea de organe. În Franța de exemplu, echipele de medici care transporta organe sunt însoțite de polițiști care deschid calea, au avione speciale care îi transportă.

Florina Mihota, medic specialist terapie intensivă Baia Mare: „Aducem la cunoștință familiei despre moartea cerebrală, încercăm să le explicăm ce înseamnă asta. Pentru familie e foarte greu să înțeleagă asta. Adică ei îl văd în pat, văd că inima bate, avem niște valori pe monitoare și în opinia lor există speranță. Foarte greu să explici că dacă organele funcționează, dar nu mai este activitate cerebrală nu mai este viață”.

La miezul nopții, se apucă de treaba pentru că echipa de la București să prindă avionul care pleacă la ora opt din Cluj Napoca spre Capitală. Echipa de prelevare e condusa de medicul Guenadiy Vatachki, care este și seful Agenției naționale de Transplant.

Guenadiy Vatachki, director Agenția Națională de Transplant: „Suntem cam la un sfert din media Europei. Avem date pe 2024, din păcate totalul de donatori la care s-a efectuat o prelevare de organe este în scădere cu aproape 10 donatori față de 2023”.

Reporter: „Când vă uitați pe cifrele astea și noi suntem acolo la coada Europei, ce vă încearcă?”

Alexandru Rafila, ministrul Sănătății: „Este o situație pe care o moștenim de mulți ani. Și speram să o corectăm. Toate lucrurile astea necesita un proces nu necesită o decizie. Oamenii așteaptă că lucrurile să se schimbe peste noapte. Nu se poate”.

Noapte în care lucrurile nu se schimbă durează de zeci de ani. Ministrul Sănătății, aflat pe acest scaun de ani buni, e relaxat. Pentru toate întrebările are răspunsuri lungi, soluții puține. În Baia Mare, prelevarea s-a încheiat la ora 4 dimineața.

Câteva ore mai târziu, în Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal din Cluj, 7 pacienți aflați pe dializă au fost chemați de urgență. Li se recoltează analize și o comisie hotărăște cine este eligibil pentru a primi cei doi rinichi. La ora prânzului se dă verdictul care pentru unii cade ca un fulger.
Pentru alții, anunțul e minunea așteaptă îndelung. Primesc o nouă viață.

Mihai: „De 20 de ani. Fac 20 de ani de când am așteptat să ajung momentul ăsta”.

Reporter: „V-ați pierdut speranța vreodată?”.

Mihai: „Niciodată, că m-am rugat la Dumnezeu”.

Cele mai multe transplanturi de rinichi din România se fac aici. Anul trecut au 72. Pe lista de așteptare sunt însă peste 2.000 de pacienți. Institutul funcționează într-o clădire care stă să pice.

E în subordinea Ministerului Sănătății. E o dovadă despre cât preț pun autoritățile noastre pe sanătatea oamenilor și pe efortul doctorilor care salvează vieți aici. Florin Elec conduce Institutul.

Florin Elec, Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal din Cluj: „Avem nevoie imperioasă de o relocare a clădirii să ne putem dezvolta să creștem cu secții cu partea de pediatrie. Din păcate strigatele noastre sunt în van și răbdarea noastră aproape de final”.

Ministrul cunoaște situația și chiar dacă la Cluj se face performanță, se salvează vieți, susține că institutul nu e institut.

Alexandru Rafila, ministrul Sănătății: „E fosta secție de urlogie a spitalului nu e nimic altceva. Condițiile au fost de așa natură încă de când s-au făcut de acum mulți ani. Ei nu trebuiau să se despartă de spitalul județean”.

Altfel spus, dacă rămânea în subordinea spitalului județean, institutul nu mai aparținea acum de Ministerul Sănătății, care trebuie să rezolve problema. Alexandru Rafila susține că va muta institutul în spitalul regional care se va construi la Cluj cândva.

Și Agenția Națională pentru Transplant funcționează tot într-o clădire care riscă să se dărâme, în centrul Capitalei. Doctorul Guenadiy Vatachki este numit la conducere de ministrul Sănătății, după ce în repetate rânduri nimeni n-a reușit să obțină prin concurs șefia acestei instituții pe care acum tânărul medic încearcă să o facă să funcționeze.

În 2024, au fost 73 de donatori în toată țara care au salvat cu organele lor 183 de oameni. Pe lista au fost alți 117 potențiali donatori. Dar organele lor n-au fost conforme sau medicii s-au mișcat prea încet și le-au pierdut. La mai bine de jumătate dintre ei, familiile s-au opus donării.

Guenadiy Vatachki, director Agenția Națională de Transplant: „Cel mai adesea invocă motivul religios, faptul că nu ar fi ceva creștin să doneze organele. Nu va ajunge în rai dacă donează organe”.

Un donator poate salva în medie 3 oameni.

Biserica ortodoxă și-a exprimat încă din anul 2000 acordul pentru prelevarea și donarea de organe. Preotul Horia Prioteasa slujește în curtea Spitalului Fundeni din Capitală.

Horia Prioteasa, preot: „Să se înțeleagă că această donare de organe. Numai cu scop terapeutic are ca fundament iubirea Milostivă față de cel aflat în suferință. Ceea ce se poate dona, se poate împlini rugăciunea celui care cere. Să nu uităm de aceste liste de așteptare care sunt destul de numeroase și dacă ne punem în locul pacienților care așteaptă, atunci vom trăi aceste sentimente de mare teamă pe de o parte și de nădejde și de speranță”.

Florin Făgețean: „Eu zic că există Dumnezeu, dacă vrea să te primească în rai ori cu organele alea lipsă ori cu ele”.

În 2009 Florin Făgețean a primit o inimă nouă. Avea 23 de ani. În 2010 și Loredana a primit o inimă, după ce toată copilăria s-a chinuit și a trecut prin mai multe operații. S-au cunoscut după transplant, în spital. În 2012 s-au căsătorit. Florin a primit inima unei femei din Oradea. Câțiva ani mai târziu, a fost căutat de copiii donatoarei.

Florin Făgețean: „Când am plecat a zis: Vreau să te iau în brațe să aud cum bate inima mamei”.

Au trecut ani buni de la transplant și sunt bine. Merg periodic în spitalul din Târgu Mureș unde s-a întâmplat minunea. Au fost operați de medicul Horațiu Suciu. Medicul operează aici din 2006.

Cel mai mic pacient care a primit o inima aici are doar 2 ani. Operația de azi se va întinde pe întreaga zi. Micuța pacientă are o malformație la inimă și în viitor va avea nevoie de o nouă inimă.