"Romania trece printr-o criza sufleteasca". Copiii carora maicutele au ajuns sa le tina loc de mama, tata si bunici

Pentru Andreea fiecare zi aici e o minune. Copila nu stia ce-i scoala si pana asta vara cersea prin pietele Bacaului. Un preot a salvat-o. E un copil intelligent, la scoala invata cu mare usurinta si din toamna studiaza vioara. Desi e doar un copil, Andreea e constienta ca l-a prins pe Dumnezeu de-un picior. Nu vrea sa-si rateze sansa. Viseaza ca intr-o zi va fi pe scena, in orchestra, colega cu profesoara ei de vioara:

Copiii care au scapat din infern
Nu plange niciodata, desi ii e dor de mama care o apara cum putea de bataile tatalui. Aici surorile i-au oferit dragoste, un pat cald, mancare si mai ales scoala. Viata grea de acasa e acum un vis urat pe care nu poate sa-l uite: „Trebuia sa merg sa cer bani. Trebuia sa ma trezesc foarte devreme, uneori n-aveam sa mancam”. Fratii ei inca mai cersesc si e tot timpul cu gandul la ei. Ar vrea sa-i salveze, de aceea se intoarce acasa, de cate ori poate.

Sora Rita stie ca are sub aripa copii trecuti prin incercari grele. De aceea ii invata sa fie puternici, sa capete incredere si curaj sa infrunte viata. Primele generatii crescute aici, au reusit deja. Unii sunt studenti, au burse - sociale sau de merit - stau la camin si vin din cand in cand acasa la o ciorba gustoasa, si la o rugaciune in capela. In sesiune, surorile le trimit pachete cu mancare.

Bunica fara copii
La nevoie, sora Emilia e organizator de nunti pentru copiii pe care i-a crescut. Iar de 11 luni, sora Emilia e si bunica. Micuta Ilinca a fost botezata chiar in capela casei Sfantul Iosif. Liliana, mama copilei, are o poveste trista, mama a parasite-o de mica, iar la 14 ani a ramas fara tata si fara bunica.

Era singura pe lume si la Odorhei a adus-o veterinarul din sat, care dona aici mere din livada lui. A intrat la liceu, a avut in grija fetitele de gradinita, iar azi e pe picioarele ei. Cand a ajuns la facultate in Mures, si-a cautat mama si a gasit-o intr-un spital. A fost si cu Ilinca ca la ea. Spune ca a iertat-o, dar
mama ei ramane sora Emilia: ea a mers la sedinta cu parintii, ea a certat-o cand a facut boacane, si tot ea a semnat in carnetul de note. „E chiar ca o mama, asa se comporta cu fiecare

Andreea a fost primul copil din casa: avea 11 ani. Acum e educatoare, fiindca vrea sa intoarca binele pe care l-a primit. Si mama ei a azi aici - bucatareasa sefa - gateste pentru toti copiii ca si cum ar gati pentru Andreea ei. Camara cantinei e mereu plina, fiindca primesc donatii.

Meditatii platite cu o imbratisare
Aici, copii carora nimeni nu le dadea vreo sansa in viata, sunt liberi sa viseze ca vor ajunge departe, ca vor deveni medici sau arhitecti. Cu toate ca la casa Sfantul Iosif nu sunt bani de meditatii. „Copii platesc cu un pupic, cu o imbratisare”, spune sora Claudia Maria. Sora Mia, bibliotecara, e profesoara de za, ii ajuta pe cei mici cu geografia, fiindca ea a batut Europa in lung si-n lat. Iar sora Emilia, are pe terenul de sport, misiune grea: sa joace fotbal cu copiii. Meciul se incinge pana in seara, cand toti copiii se strang la capela pentru rugaciune.

„Daca in fiecare oras, ar fi cate o casa cu persoane care sa se daruiasca pt acesti copii, s-o faca din iubire, nu pentru bani, s-ar schimba ceva in tara noastra”, spune sora Emilia. Surorile povestesc cu tristete ca dintre toti preotii care au trecut pe aici, ba sa aduca bani si de-ale gurii, ba copii sarmani sau orfani, niciunul n-a cerut sfaturi despre cum sa sa copieze modelul de aici. Si constata cu durere ca tara noastra trece nu doar printr-o criza economica. Ci sufera cumplit de o mare criza sufleteasca. Telefoanele care cer ajutor pentru copii s-au inmultit, iar cele 12 surori ar avea mare nevoie de concurenta.