Doar două spitale noi date în folosință în România, în ultimii 30 de ani. Cum s-a ajuns aici

Cele 24 de unităţi sanitare promise în toată ţara, pentru care Uniunea Europeană a alocat peste 2 miliarde de euro, vor fi de fapt 10 şi ... cu puţin noroc, 13.

Restul sunt proiecte ratate din cauza incompetenței, a legislaţiei care îngreunează achiziţiile, dar şi a corupţiei - dacă se adeveresc presupunerile procurorilor pe anumite achiziţii.

Nevoia unei maternităţi noi există de foarte mulţi ani la Timişoara pentru că femeile năşteau în spitalul gazduit în clădirea veche de 150 de ani de Fundaţia Caritatea, căreia Primăria îi plătea chirie.

După incidentul de la Maternitatea Odobescu, maternitatea a fost închisă, iar o parte dintre secţii au fost mutate într-o clădire nouă închiriată. Autorităţile locale depuseseră un proiect pentru construirea unei clădiri noi prin PNRR, un proiect matur care avea şi proiect şi autorizaţie de construire, dar n-a fost considerat prioritar. Dacă s-ar fi semnat finanţarea, lucrările puteau să înceapă imediat.

Prof. dr. Flavia Zară, managerul Spitalului Municipal Timișoara: „Totul avea și autorizație de construcție și absolut tot proiectul, tot, era făcut. El a plătit, era și acceptat și totul era ok. Mai am tot așa un contract. Acum, în momentul în care a fost gata proiectul, am înțeles că era undeva la 70 de milioane de euro și apoi fondurile erau de 150 de milioane. Și cumva, s-a. umflat totul și s-a pompat ca să ajungă la 150 de milioane. Și-acum în noiembrie, când au scos din nou fonduri și puteam din nou aplica pe PNDL, eu i-am rugat pe colegii noștri de la proiecte să încercăm să le depunem proiectul respectiv, dar din nou trebuie să ne încadrăm la 70 de milioane, deci trebuia să reducem.”

Flavia Zară a preluat conducerea Spitalului Municipal Timişoara în octombrie anul trecut, după un mandat ca director medical. Conduce azi un colos format din 10 clădiri, unele vechi de 100 de ani, unde există 700 de paturi. Încă de la început a cerut un audit ca să înţeleagă cum a funcţionat unitatea sanitară, iar ceea ce a descoperit a făcut-o să depună o plângere penală la DNA.

Reporter: În urma auditului aţi descoperit niște cheltuieli nejustificate...

Prof. dr. Flavia Zară, managerul Spitalului Municipal Timișoara: „87.000 la informatică IT, dar m-am oprit, deci sigur pot să mai fie. 800.000 pe tehnic, dar la tehnic încă nu este gata. Auditul ăsta a fost tot prima parte și încă mai continuă acum. Chiar mi-a spus doamna de la Tei de la audit. Că este o firmă cu care avem contract, care are 470.000 contractul cu noi, 470.000 este bilanțul dat la Registrul Comerțului ca și rulaj, și ca cifră de afaceri, și din astea 417”.

Noul manager sugerează că există firme care au căpușat spitalul. La IT, de exemplu, există facturi, dar nu se găsesc produsele sau recepţiile semnate. În plus, a descoperit ca unei firme i se plăteau sume în avans, iar spitalul acţiona ca un creditor. În plus, unele facturi erau introduse în contabilitate cu cinci ani întârziere.

Reporter: Bun, au răspuns. Dar de ce nu le introduc? Adică care e motivul pentru care le țin dosite?

Prof. dr. Flavia Zară, managerul Spitalului Municipal Timișoara: „Nu știu, eu zic că aceste produse nu ajung. Că nu ajung în gestiune obiectele astea, adică produsele. În 2015 am primit recipient stocare fluide, fix 10 bucăți, și recipient stocare fluide, tot fix altceva, alte 10 bucăți. Sau aici.trebuie să nesterile tifon. 200 de seturi și introducerea acestor facturi mai târziu e infracțiune.”

Şi contractul pentru curăţenie i-a atras atenţia. Deşi preţul pe metru pătrat era mic, factura finală era mare pentru că se luau în calcul în fiecare zi de curăţenie şi pereţii şi ferestrele.

Prof. dr. Flavia Zară, managerul Spitalului Municipal Timișoara: „Domnule da, și al treilea contract pentru curățenie. Cât ar fi cel pe curățenie, dacă eu am considerat toate contractele de la început, de când de la primul acord cadru, adică nu prima care e în vigoare acum, pentru că și înainte am lucrat tot cu ei de 2.800.000. Bani plătiți în plus, care n-ar fi trebuit plătiți. Bani care nu au justificare. Lângă facturile respective, deci ne ducem spre un milion de euro. Ne ducem spre un milion de euro. Dar na. Cred că mai sunt, din păcate”.

Reporter: Ce ați făcut cu toate aceste informații?

Prof. dr. Flavia Zară, managerul Spitalului Municipal Timișoara: „Am făcut plângeri penale, au fost sfătuită. Ba am fost sfătuită că e mai bine, adică nu că sunt, nu numai că e mai bine, că sunt obligată să aduc la cunoștința autorităților și a instituțiilor care sunt abilitate să controleze aceste lucruri.”

Audit cerut de noul director

Directoarea spitalului nu acuză pe cineva, ci cere o verificare a tuturor operaţiunilor financiare şi a achiziţiilor din ultimii ani, iar dacă se găsesc vinovaţi, să fie trimişi în instanţă.

Reporter: Ce concluzii ați trage că ce s-a întâmplat la spitalul ăsta?

Prof. dr. Flavia Zară, managerul Spitalului Municipal Timișoara: „Au plecat bani din spital pe toate porțile pe toate, și pe geamuri, și pe porți și pe peste tot. Altfel, spitalul se plânge de lipsă de fonduri. După ultimul proiect cu curenții tare, mie mi se pare că arată ca după al 2-lea Război mondial sau al 3-lea Război Mondial”.

Mergem împreună spre clinicile noi, care de fapt sunt nişte clădiri vechi în care funcţionează chirurgia, internele sau ortopedia în condiţii improprii pentru zilele noastre.

Medic chirurgie: „Proiectul nu includea și reparații. Tot ce vedeți era spart pe aici. Deci oamenii, într-adevăr au venit și au făcut jobul, au pus liniile de curent de înaltă tensiune, dar vechile prize, vechile paturi de cablu noi pe barba noastră am încercat, am mai vorbit cu meșteri să vină să le ... și asta este. Vreau să vă spun și să fie foarte, nu cu lipsă de modestie, sunt medici foarte buni, cel puțin la clinica asta mă refer, dar sunt convins că și restul spitalului, însă adresabilitatea datorită acestor condiții este la minim. Da, avem cu ce lucra, cel puțin în bloc operator: fire performante, device-uri cam tot ce ar fi nevoie. Și grație conducerii pe referate primim și restul, însă adresabilitatea este alta. Uitați: baie la un culoar. Pardon, aici este o mică rezervă de două paturi care are baia proprie. La bărbați, pe celălalt culoar, la fel. Deci lumea, oricât ar fi medicul de bun, când află că trebuie să vină să stea în salon 8 sau 10 fără baie în salon... asta e.”

Spitalul Municipal are nevoie de multe, însă cea mai importantă e mutarea într-o clădire nouă. Exista un proiect pentru care se caută finanţare. La Timişoara, singura investiţie aprobată prin PNRR ar fi trebuit să aducă în oraş un institut oncologic ce urmează a fi construit pe scheletul a ceea ce s-a dorit a fi în 1994 un spital municipal nou.

250 de milioane de euro ratați la Timișoara

250 de milioane de euro a pus la dispoziţia României Uniunea Europeană, pentru construirea unui institut oncologic la Timişoara. Nici până acum n-au început lucrările, iar autorităţile anunţă că acest lucru se va întâmpla la începtul anul viitor, când ar trebui finalizat.

Reporter: Ce se întâmplă cu institutul oncologic?

După patru ani de la semnarea PNRR realitatea e dură: 11 spitale sunt în risc de a nu fi construite din cauza contestării unor licitații sau pentru că autorităţile locale n-au emis autorizaţii şi avize la timp.

Marcel Boloș, ministrul Fondurilor Europene: „Se discută cu comisia, 13 proiecte au şanse să intre în execuţie.”

Alexandru Rafila, ministrul Sănătății: „Am semnat contracte de finanţare cu 24 din cele 27, unele sunt avansate, altele au schimbat indicatorii tehnico-financiari”

Cele mai avansate lucrări sunt la Judeţeanul din Bistriţa, la Clinica de Neurologie din Cluj şi Agripa Ionescu la Baloteşti. Cu întârziere din cauza lentorii cu care s-au mişcat aparatele istrative, încep lucrări La Giurgiu şi la Obregia în Bucureşti, dar la Neamţ şi Lugoj nu vor exista, cu siguranţă, lucrări.

Suspiciuni de acte false, pentru constructor

Cu o finanţare de 200 de milioane de euro, noua construcţie din Lugoj ar fi trebuit să scoată pacienţii din spitalul vechi de 100 de ani. Povestea de la Lugoj ilustrează felul în care s-au pierdut unele finanţări. Licitaţia câştigată de o firmă romanescă cu una din Turcia a fost anulată după ce instanţa a dovedit că documentele aduse de străini nu probează experiența similară.

Parchetul European investighează acum acest caz, suspicionând existenţa unor acte false la dosar prin care turcii susţineau că au construit un spital la o bază americană din Turcia.

„Există o investigaţie în curs” spune procurorul-șef european Laura Codruța Kovesi

Noul primar al Lugojului a informat Ministerul Sănătăţii despre stadiul proiectului şi riscul de neimplementare, iar decizia la nivel central a fost de reziliere.

Călin Ionel Dobra, primarul municipiului Lugoj: „În ianuarie 2025, am informat Ministerul Sănătății în stadiul legat de stadiul în care ne aflăm. Și riscurile la care suntem supuși în implementarea acestui proiect și am primit răspuns de la Ministerul sănătății că ținând cont de stadiul în care ne aflăm, pentru că la momentul ăsta nu avem semnat contractul de proiectare plus execuție. Ministerul a luat decizia să rezilieze contractul de finanțare.”

La nivel național există un număr de 368 de spitale din care 58 în subordinea Ministerului Sănătăţii. 279 sunt în istrarea autorităţilor locale. Singurul spital construit de o primărie a fost cel de la Mioveni, iar la Timişoara s-a inaugurat o maternitate aflată în subordinea Spitalului Judeţean, construită cu fonduri europene în valoare 10,2 milioane de euro, iar Consiliul Judeţean a contribuit cu 7,5 milioane de euro.

Maternitatea are un centru de imagistică şi unul de fertilizare in vitro. La etajele 1 şi 2 sunt cabinete de consultaţii şi saloane, iar la trei sunt sălile de naşteri şi secţia de neonatologie. Pe pereţi sunt expuse lucrări ale unor artişti timişoreni. La ultimul nivel există un bloc operator şi secţie de terapie intensivă.

Cele 120 de paturi sunt aproape tot timpul pline de gravidele care vin să nască la stat în condiţii de privat.

„Toate saloanele au grup sanitar propriu. Și putem intra într-un salon în care nu avem în acest moment paciente. Deci un salon cu două paturi, sunt saloane de tip room-in, adică mama este împreună cu copilul, și toalete cu grup sanitar la fiecare salon” explică un cadru medical.

Pacientă: „Sunt optimistă și abia aștept să mă întâlnesc cu viața şi abia aştept să-mi întâlnesc fetiţa”

Prof. univ. dr. Daniela Iacob, şefa secţiei de neonatologie: „Suntem la standarde...ne-am obişnuit repede cu binele”

Primul copil s-a născut în august 2004 în prima unitate sanitară nouă construită în Timişoara în ultimii 50 de ani. Pentru România, un spital nou finalizat pare o victorie uriaşă într-o țară care are nevoie de speranţă.

„Ne-am obișnuit să spunem că avem probleme. Întotdeauna când vine cineva și îmi spune că avem o problemă, i-am spus că n-avem, ei bine, ar trebui să se mai gândească puțin să iasă și să revină în situații. Atunci imediat toată lumea se schimbă, nu avem probleme, avem o situație care are întotdeauna... deci nu există o situație fără soluții” explică o angajată.

România are multe situaţii şi poate dacă ne-am opri din a mai căuta vinovaţi, poate ar apărea şi soluţiile. Sănătatea e un domeniu de interes naţional şi n-ar trebui să aibă culoare politică. Fiecare proiect blocat e de fapt o rană pentru un sistem care de 30 de ani îşi cauta vindecarea.