"Romania, te iubesc!" In culisele maestrilor teatrului romanesc. Partea I

"Romania, te iubesc!" In culisele maestrilor teatrului romanesc. Partea II

Regizori faimosi, actori legendari, dar si tineri care au reusit sa-si faca un nume prin propriul lor talent, vorbesc despre starea teatrului romanesc.

"V-am dat teatru, vi-l paziti ca pe un lacas de muze", spunea poetul Iancu Vacarescu acum 200 de ani, la inaugurarea primului spectacol din Romania.

De atunci si pana astazi, lumea s-a hranit cu mirajul teatrului. Si mai ales, in vreme de criza, romanii s-au intors la scena dintr-o nevoie coplesitoare de a uita de realitatea zilelor noastre.

In timp ce romanii vin la teatru mai mult ca niciodata,  Andrei Serban, unul dintre regizorii cu greutate ai teatrului mondial vede fenomenul cu detasare si luciditate.

"Salile sunt pline, dar calitatea spectacolelor nu este extraordinara, este multa cantitate, lumea vine la orice spectacol, se aplauda, ovatii, publicul se ridica in picioare si ovationeaza ceva care este realmente mediocru", spune Andrei Serban.

Dincolo de magia perceputa de public, teatrul romanesc functioneaza dupa reguli de dinainte de 1989. Paradoxal, desi actorii sunt prost platiti, tot mai multi tineri vor sa urce pe scena.

In Romania exista 50 de teatre si in fiecare an numai de la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti absolvesc aproape 80 de tineri. Daca punem la socoteala puzderia de universitati particulare, suntem tara in care actoria a devenit o industrie.

"Nu se mai face scoala care ar trebui sa se faca, ori la actorie e ca la fotbal, aparent nu se vede si aparent toata lumea se pricepe", este de parere regizorul Ducu Darie.

"Nu sunt niste scoli care sa educe niste viitori actori, asta e lucrul cel mai nenorocit. Le da o diploma si ei isi inchipuie ca diploma inseamna talent. Nu inseamna decat faptul ca ai trecut printr-o scoala, ca ai asistat la niste cursuri, dar talentul il ai tu in tine si nu ti-l da nimeni altcineva", considera actorul Victor Rebengiuc.

In fiecare an, in jur de 500 de tineri primesc diploma de actori. Dintre ei, prea putini ajung sa profeseze intr-un teatru profesionist. Sunt prea multi si foarte slab pregatiti.

Regizorul Ducu Darie este directorul Teatrului Bulandra si din anul 2006 a fost ales presedintele Uniunii Teatrelor din Europa.

Si pe cei tineri si pe cei legendari, tot ce-i motiveaza este pasiunea pentru teatru si nu vreo rasplata financiara. Ducu Darie stie in detaliu cum functioneaza teatrele din Occident, dar este legat de maini si de picioare.

Dupa 20 de ani de la desfintarea cenzurii, actionarul majoritar in teatrul romanesc ramane statul. Banii vin de la bugetul local, salariile nu se negociaza si se acorda in functie de vechime si categorii. Nu se acorda prime celor care lucreaza mai mult, nu se platesc ore suplimentare. Un actor cu greutate abia daca castiga 2000 de lei pe luna.

Bugetul anual alocat Teatrului Bulandra, de exemplu, este in jur de patru milioane de euro. Jumatate din bani se intorc insa la stat sub forma de TVA si alte taxe si impozite. Institutia trebuie sa se descurce de fapt cu cateva sute de mii de euro.

Tinerii actori care au sansa sa joace intr-un teatru cu renume invata practic meserie din mers, in lipsa unui invatamant vocational.

Oricat de ingaduitor ar fi, Andrei Serban nu poate compara teatrul care se facea acum 40 de ani in Romania cu cel din ziua de azi.

"Generatia lui Rebengiuc cand era tanar, cand l-am vazut tanar, cand doamna Bulandra traia si cand Ciulei punea spectacole, acea generatie nu se compara cu generatia de azi", spune Andrei Serban.

Si totusi, avem si actori tineri talentati si dornici sa straluceasca si sa se perfectioneze.

Marius Manole a dat o proba formala ca sa joace in "Ivanov" si asta pentru ca Andrei Serban stia mai demult despre el ca este bun. Manole este anjagat la Teatrul National, dar colaboreaza cu oricine care ii propune un proiect de calitate. Castiga foarte putin si munceste enorm.

Avand de partea sa talentul si faptul ca munceste cu disperare, Marius Manole refuza sa joace orice sau sa faca reclame. De ce?

"Pentru ca nu pot. Pentru ca ma uit in oglinda si vreau sa-mi placa de mine", spune Marius.

Exigent, vizionar, Andrei Serban le cere actorilor, fie ei incepatori sau consacrati, sa dea totul pe scena.

Marius Manole a invatat de la Serban cea mai importanta lectie: ca nu se poate culca pe laurii talentului sau. Talentul trebuie "lucrat' mereu.

De un singur lucru ii pare rau lui Marius, ca nu s-a nascut pe vremea cand in Romania exista o adevarata scoala de teatru.

In scepticismul sau, Andrei Serban are si satisfactii care-l fac sa se intoarca sa lucreze in Romania.

"Simt ca e nevoie sa lucrez aici, imi face placere sa ma lupt cu greutatile si am o foarte mare bucurie atunci cand vad tineri care ajung sa infloreasca", declara regizorul Andrei Serban.