Ora de religie în 2025. Este sau nu obligatorie. Ce trebuie să știe elevii și părinții

Această lege prevede că disciplina religie face parte din trunchiul comun, dar participarea la ore se realizează exclusiv pe bază de opțiune exprimată în scris de către părinții elevilor minori sau de către elevii majori. Află cum se va aplica noua legislație, ce obligații și drepturi au părinții și elevii, precum și care sunt consecințele practice pentru unitățile școlare.

La ora actuală, religia rămâne o materie care poate contribui la dezvoltarea morală și culturală a elevilor, oferind contextul istoric și spiritual al unei societăți majoritar creștine, dar care găzduiește și alte confesiuni și religii. Pe de altă parte, există voci care susțin că ora de religie nu ar trebui să fie obligatorie în sistemul public de învățământ, argumentând că această disciplină ar trebui să fie predată în cadrul comunităților religioase, și nu în școală.

Ora de religie nu este obligatorie

Conform Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023, religia este menținută în planurile-cadru de învățământ, însă cu specificarea clară că participarea elevilor se face doar în baza unei cereri scrise. Prin urmare, ora de religie nu este obligatorie pentru toți elevii. Mai exact, la începutul ciclului primar, gimnazial sau liceal, părinții (ori elevii care au împlinit 18 ani) trebuie să depună la secretariatul școlii o cerere prin care își exprimă dorința ca elevul să frecventeze cursurile de religie.

Dacă părinții nu depun această cerere sau dacă optează explicit pentru neparticiparea copilului la ora de religie, atunci situația școlară a elevului va fi încheiată fără disciplina religie. Este important de menționat că, odată exprimată opțiunea, aceasta rămâne valabilă pe toată durata ciclului de învățământ (primar, gimnazial, liceal), cu excepția cazurilor în care se solicită schimbarea în scris. Astfel, dacă un părinte a ales pentru copilul său să urmeze religia la începutul clasei I, dar pe parcursul ciclului primar dorește retragerea, trebuie să depună o nouă cerere la secretariatul școlii prin care să anunțe renunțarea la orele de religie, conform Edupedu.ro.

De asemenea, Legea 198/2023 a fost complementată de diverse ordine și metodologii de aplicare, astfel încât să se asigure predictibilitatea și claritatea procesului de înscriere. În trecut, mai existau confuzii legate de momentul în care puteau fi depuse cererile (înainte de începerea anului școlar, la finalul lui etc.).

Acum, legislația clarifică faptul că orice schimbare de opțiune se poate face în scris, în orice moment al anului școlar, iar modificarea va fi valabilă de la începutul semestrului următor sau, în unele cazuri, chiar de la data depunerii cererii, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere istrativ.

Mai mult decât atât, este important de înțeles că, prin renunțarea la ora de religie, elevul nu va fi dezavantajat în ceea ce privește promovarea clasei sau a anului școlar. El va avea media încheiată fără disciplina religie, iar situația școlară nu va fi afectată. Această dispoziție subliniază principiul neutralității pe care statul trebuie să îl mențină în domeniul educației.

O dezbatere intensă a avut loc în urmă cu câțiva ani tot pe tema orei de religie. Notele obținute de elevi la ora de religie a devenit motiv de dezbatere între preoți și părinți

Elevii care nu fac ora de religie sunt obligați să rămână în școală

Un subiect sensibil și adesea discutat este cel legat de obligația elevilor care nu frecventează ora de religie de a rămâne în incinta școlii. Conform legislației în vigoare, atunci când ora de religie face parte din programul școlar, iar elevul nu participă la această disciplină, el nu poate părăsi școala în timpul orelor de program, fiind necesar să rămână sub supravegherea personalului instituției.

Motivul acestei prevederi este legat de răspunderea pe care școala o poartă pentru siguranța elevilor în intervalul orar în care aceștia se află la școală. Cu alte cuvinte, chiar dacă un copil nu participă la ora de religie, el se află tot sub tutela școlii pe durata programului, iar directorul instituției are responsabilitatea să asigure un spațiu adecvat și personal de supraveghere.

Totuși, în practică, pot apărea dificultăți. Multe școli se confruntă cu un deficit de spații libere sau cu personal insuficient care să se ocupe de elevii neparticipanți la ora de religie. În unele cazuri, se recurge la soluții de compromis, cum ar fi supravegherea elevilor în biblioteca școlii, în sala de lectură, în laboratorul de informatică sau în alte încăperi disponibile. Alte instituții preferă să pună ora de religie la începutul sau la sfârșitul programului, astfel încât elevii care nu participă să poată veni mai târziu sau să plece mai devreme, însă acest lucru depinde de organizarea orarului și de acceptul conducerii școlii.

Este recomandat ca părinții să discute din timp cu reprezentanții școlii și să solicite informații despre modalitățile de supraveghere și de organizare a orarului. În cazul în care consideră că drepturile copilului lor nu sunt respectate sau că acesta nu este în siguranță, părinții pot sesiza conducerea școlii sau pot apela la inspectoratul școlar județean.

De asemenea, este important de știut că, în unele situații, dacă regulamentul intern al școlii și resursele permit, elevul poate participa la o altă disciplină, la activități de recuperare școlară sau se poate implica în proiecte extracurriculare, pe durata orei de religie.

Ce trebuie să facă părinții pentru a-și retrage copiii de la religie

Procedura de retragere a elevilor de la ora de religie este, la prima vedere, relativ simplă. Conform metodologiei de aplicare a Legii 198/2023 și informațiilor puse la dispoziție de Ministerul Educației, părinții trebuie să depună o cerere scrisă la secretariatul școlii, prin care să comunice decizia de retragere a copilului de la orele de religie.

Această cerere poate fi depusă:

· La începutul ciclului de învățământ – când părinții aleg pentru prima dată dacă elevul va participa sau nu la ora de religie.

· Pe parcursul ciclului de învățământ, dacă părinții doresc să-și schimbe opțiunea anterioară.

Important de menționat este că cererea rămâne valabilă pe toată durata ciclului (primar, gimnazial, liceu) sau până când se decide o nouă schimbare de opțiune. Totuși, legea oferă și posibilitatea ca renunțarea sau înscrierea la religie să aibă efect începând chiar din semestrul următor depunerii cererii (sau, în anumite cazuri, imediat), dacă resursele școlii permit acest lucru.

Pașii practici pentru retragerea de la religie:

- Părintele/elevul major solicită de la secretariatul școlii un formular-tip sau poate redacta pe loc o cerere simplă, în care menționează clar intenția de retragere de la ora de religie.

- Completează corect datele personale, clasa și numele elevului.

- Depune cererea la secretariat și solicită număr de înregistrare sau confirmare scrisă.

- În cazul în care cererea se depune în cursul anului școlar, părintele/elevul trebuie să se informeze cu privire la momentul din care retragerea va fi efectivă (imediat sau din semestrul următor).

Odată finalizat acest demers, elevul va fi exclus din lista participanților la ora de religie și nu va mai primi note sau calificative în această disciplină. Situația școlară va fi încheiată fără disciplina religie, iar mediile nu vor fi afectate în niciun fel.

Ora de religie în alte țări din Europa

Practica predării religiei în școli diferă semnificativ de la o țară la alta în Europa, reflectând diversitatea culturală, religioasă și istorică a fiecărui stat. În unele țări, relația dintre stat și biserică este mai strânsă, iar ora de religie rămâne o parte obligatorie a curriculumului, în timp ce în altele, abordarea este una laică, cu accent pe educație civică și morală, religia fiind opțională sau absentă din programă.

În Grecia, de exemplu, religia ortodoxă ocupă un loc central în societate, iar orele de religie sunt, în mod tradițional, obligatorii. Există însă posibilitatea de a solicita scutiri, în special pentru elevii care aparțin altor confesiuni sau culturi.

În Italia, învățământul religios catolic are o lungă tradiție, dar în ultimii ani a devenit opțional. Cu toate acestea, majoritatea părinților aleg să își înscrie copiii la ora de religie, considerând-o o parte importantă a moștenirii culturale italiene.

Germania oferă o viziune mai descentralizată, deoarece fiecare land (stat federal) are autonomie în privința politicilor educaționale. În multe landuri, religia (catolică sau protestantă) este predată în școli, însă elevii pot opta pentru ore de etică sau filozofie. Statul german finanțează atât orele de religie, cât și alternativele acestora, pentru a asigura dreptul la libertate religioasă și de conștiință.

În Franța, sistemul este puternic marcat de principiul laicității (la „laïcité”), ceea ce înseamnă că orele de religie în școlile publice sunt inexistente. Religia este considerată un aspect strict privat, iar educația religioasă – dacă se dorește – se desfășoară în afara școlii.

În țările nordice (Suedia, Danemarca, Norvegia, Finlanda), accentul cade pe o educație civică și etică, în care se discută despre diverse religii și sisteme de credințe într-o manieră informativă, neutră și pluralistă. În general, se urmărește înțelegerea diversității religioase și culturale, iar opțiunea pentru religie sau pentru ore de etică este, de obicei, disponibilă.