Ogar, câinele nobil. Tot ce trebuie să știi despre această rasă de câine și nevoile sale

Aceste animale blânde au fost crescute pentru vânătoare în urmă cu mii de ani. În zilele noastre, preferă să stea comod în casă, alături de familiile lor. 

Istoria acestei rase

Ogarii sunt una dintre cele mai vechi rase de câini, existând de peste 8.000 de ani, cu apariții în picturi rupestre și artefacte egiptene. Există mai multe explicații pentru originea numelui „ogar”. Una ar fi că primii ogari aveau blana predominant gri. O altă explicație este că numele provine din engleza veche: „grei” (câine) și „hundr” (vânător). O teorie alternativă spune că numele vine de la „Greekhound”, deoarece rasa ar fi ajuns în Anglia prin intermediul grecilor.

Indiferent de originea numelui, ogarul de astăzi este același câine nobil prezentat în artă și literatură de-a lungul secolelor. Rasa a fost mult timp asociată cu regalitatea. Între secolele XI și XIV, o lege engleză interzicea persoanelor de rând să dețină un ogar.

Timp de mii de ani, ogarii au fost crescuți pentru vânătoare, având capacitatea de a-și depăși prada în alergare. Este cea mai rapidă rasă de câine, atingând viteze de peste 65 km/h. În plus, este un câine grațios și atletic, capabil să anticipeze mișcările prăzii.

Selecția atentă și îngrijirea continuă au transformat ogarul într-un companion inteligent și afectuos. Odată cu apariția curselor de ogari și a expozițiilor canine, rasa s-a împărțit în două tipuri: de show și de curse, cel din urmă fiind mai numeros. În ultimii ani, eforturile de a găsi familii pentru ogarii retrași din curse au dus la o apreciere tot mai mare a potențialului lor ca animale de companie.

Caracteristicile ogarilor

Ogarii sunt câini de talie mare înalți și supli. Dimensiunile tipice ale ogarilor sunt puțin mai mari la masculi decât la femele.

Masculii au, în medie, o înălțime de 71–76 cm la umăr. Femelele au, în medie, o înălțime de 68–71 cm. Masculii sănătoși cântăresc între 29 și 32 kg, iar femelele între 27 și 29 kg.

Dacă ai îngrijorări legate de greutatea câinelui tău, e bine să discuți cu medicul veterinar.

Forma corpului

Ogarii sunt supli și eleganți. Corpurile lor au forma unui „S” inversat, datorită pieptului adânc care se arcuiește delicat către talia bine strânsă.

Craniul lor este îngust și aerodinamic, terminându-se cu un bot lung și puternic. Au urechi mici, pliate, situate în partea superioară a capului. Ochii sunt închiși la culoare și strălucitori.

Alte trăsături ale ogarilor includ picioarele din față perfect drepte și partea posterioară musculoasă. Acestea se termină cu labe compacte și dure, cu pernițe care absorb șocurile.

Coada este lungă, subțire și ușor curbată în sus.

Speranța de viață

Ogarii trăiesc, în medie, între 10 și 13 ani — o durată obișnuită pentru dimensiunea lor. Dacă adopți un ogar tânăr, trebuie să te pregătești pentru cel puțin un deceniu alături de el.

Blana

Ogarii au blană scurtă, netedă și fermă la atingere. Blana poate fi extrem de variată ca și culoare. American Kennel Club (AKC) recunoaște peste 30 de culori pentru această rasă, inclusiv:

• Negru

• Negru cu alb

• Albastru

• Tigrat

• Bej cu alb

• Roșcat

• Roșcat cu alb

• Tigrat cu negru

• Alb, albastru și bej

De asemenea, pot avea și diferite tipuri de marcaje, cum ar fi pete sau mască neagră.

Personalitate

Personalitatea ogarilor este nobilă și independentă. Sunt animale blânde care se bucură de timpul petrecut cu familia.

Deși au fost crescuți pentru vânătoare, ogarii pot fi extrem de blânzi. Temperamentul lor nu ar trebui să fie nici prea timid, nici agresiv.

AKC le oferă scorul 4 din 5 pentru afecțiunea față de cei dragi și 3 din 5 pentru cât de jucăuși sunt.

Îngrijirea ogarilor

Toaletare

Ogarii sunt ușor de îngrijit. Au nevoie de băi regulate, în funcție de cât se murdăresc.

Verifică-le frecvent urechile pentru murdărie sau semne de infecție.

Taie-le unghiile când devin prea lungi, deoarece acestea pot cauza dureri sau probleme de mers.

Periază-le zilnic dinții cu o pastă de dinți specială pentru câini, pentru a le completa rutina de îngrijire.

Hrană

Asigură-te că au mereu apă curată la dispoziție.

Ogarul tău are nevoie de mâncare de înaltă calitate. Găsește un brand care îi place și care acoperă cerințele nutriționale potrivite vârstei sale.

Această rasă are nevoie de mai multe calorii și proteine decât alți câini, așa că verifică lista de ingrediente. Medicul veterinar îți poate recomanda mărci potrivite.

Consultă-te întotdeauna cu medicul veterinar înainte de a prepara acasă mâncare pentru câinele tău. Este un proces complex și trebuie să te asiguri că îndeplinești toate nevoile nutriționale ale ogarului — altfel, îi poți pune sănătatea în pericol.

De asemenea, informează-te ce alimente pentru oameni sunt sigure pentru câini, înainte de a-i oferi gustări din bucătărie.

Mișcare și stimulare mentală

Ogarii sunt o rasă energică și le place să alerge în rafale scurte. Chiar dacă adoră să lenevească în casă, au nevoie de mișcare zilnică.

Le place să se joace cu mingea sau să alerge într-o curte bine împrejmuită. Îi poți scoate la plimbare, dar nu-i lăsa niciodată fără lesă. Au un instinct puternic de pradă și vor fugi după orice veveriță. Dacă scapă, poate dura destul de mult până îi prinzi.

Au nevoie de o cantitate moderată de stimulare mentală. Interacționează cu ei în moduri variate pentru a-i menține ocupați și fericiți.

Vizite la veterinar, tratamente și vaccinuri

Toți câinii au nevoie de un set de bază de vaccinuri. Medicul veterinar îți poate spune exact ce vaccinuri sunt potrivite pentru ogarul tău și care este cel mai bun program de istrare.

Probleme de sănătate la care sunt predispuși ogarii

În general, ogarii sunt o rasă foarte sănătoasă. Sunt una dintre cele mai rezistente rase de câini. Totuși, ca în cazul oricărui animal de companie, există unele probleme de sănătate care pot apărea.

• Torsiune gastrică – Este o afecțiune gravă, în care stomacul câinelui se umple cu gaz, mâncare sau lichid și se răsucește. Aceasta blochează ieșirea conținutului și duce la o situație de urgență, care poate pune viața în pericol. Semnele includ: abdomen umflat, încercări de vomă fără succes (gâlgâit sau „greturi” fără să elimine nimic), salivare excesivă. De obicei, tratamentul implică o intervenție chirurgicală de urgență.

• Osteosarcom (cancer osos) – Această rasă are cea mai mare rată de osteosarcom dintre toate rasele de câini. Este o afecțiune extrem de dureroasă, dar îndepărtarea tumorii (prin amputare) poate ameliora durerea. Câinii se adaptează, în general, destul de bine la viața cu un picior amputat.

• Afecțiuni oculare – Printre ele se numără boli care pot duce la orbire, cum ar fi pannus-ul și atrofia progresivă a retinei (PRA). Pannus-ul este asemănător cu o arsură solară severă la nivelul ochilor. Ochelarii de protecție speciali pot reduce expunerea. PRA se manifestă inițial prin dificultăți de vedere, mai ales la amurg și în zori. În prezent, nu există tratament pentru PRA. Este recomandat ca medicul veterinar să efectueze anual controale oftalmologice pentru a detecta eventualele semne de deteriorare.

• Epilepsie idiopatică – Este o boală în care câinele suferă convulsii fără o cauză clară. Dacă se întâmplă acest lucru, asigură-te că animalul nu se accidentează în timpul crizei și mergi de urgență cu el la veterinar.

• Neuropatie – Este o boală ereditară rară care duce la slăbiciune musculară, lipsă de energie și un mers ciudat, asemănător unei sărituri de iepure. Apare de obicei între 3 și 9 luni. Din păcate, este progresivă, iar puii diagnosticați ajung de regulă să fie eutanasiați la o vârstă fragedă.

• Alergii – La fel ca oamenii, și câinii pot fi alergici la praf, polen și alți factori de mediu. Aceste alergii pot provoca mâncărimi severe. Simptomele includ linsul frecvent al labelor, frecatul feței sau infecții recurente ale urechilor. Veterinarul poate recomanda tratamente locale sau medicamente pentru controlul alergiilor.

• Chelire cu tipar – Dacă este vorba despre o chelire genetică, cauza poate fi displazia foliculară. Căderea părului începe de obicei pe gât și în zona posterioară a membrelor. Momentan nu există tratament eficient pentru această afecțiune.

De asemenea, ogarii sunt mai sensibili la anestezie comparativ cu alte rase. Este esențial ca medicul veterinar să aibă experiență cu această rasă înainte ca animalul să fie supus unei proceduri care implică anestezie.