Spuma mării se formează și iarna, pe litoralul românesc. Explicațiile fenomenului, oferite de biologi
În aceste zile marea dă în clocot. Furtuna din larg înalță valuri mari, care se sparg cu putere de țărm, și lasă în urmă o spumă groasă.
Specialiștii spun că fenomenul are loc atunci când lumina și temperatura sunt mai reduse, iar algele se descompun în curenții puternici. La malul mării, peisajul este unul inedit.
Marea furioasă înalță valuri mari ce se sparg cu putere de țărm și lasă în urmă un strat gros de spumă, ce tremură în bătaia vântului. Biologii marini au o explicaţie pentru acest fenomen, pe care unii îl leagă de poluare. Nici vorbă, însă. Spuma este rezultatul unei interacţiuni între forţa apei şi descompunerea materiilor organice, în special alege.
Adrian Filimon, biostitutul de Cercetări Marine: „În timpul furtunilor, valurile agită intens apa, captează aer pe care îl amestecă cu substanța organică provenită de la organismele în descompunere. Ea se poate extinde pe suprafețe mari și poate ajunge chiar la țărm."
Spuma albă, lăptoasă, se formează în condiţiile mării agitate şi este compusă din aer, apă şi materii organice. Însă este necesar şi un mal cu pietre pentru ca forţele fizice să creeze acest spectacol. Pe un țărm, fin, cu nisip, acest amestec nu se menţine multă vreme, pentru că are un strat de aderență.
Adrian Bâlbă, biolog marin: „Se formează o spumă elastică, o spumă care până la urmă este ceva normal, natural. Trebuie să fie multă substanță organică în descompunere, de asemenea în această perioadă cu regim redus de lumină și de temperatură. În consecință, mai multă spumă vedem în timpul iernii"
Turiștii care au mers să vadă marea furioasă au făcut o mulţime de poze.
-Mi se pare că arată foarte frumos.
-Cu ce seamănă spuma?
-Cu săpun.
(...)
-Frumoasă, e o imagine plăcută!
-Cu ce seamănă?
-Cu spuma unei beri.
Biologii ne recomandă să nu atingem spuma. Are potenţial toxic din cauza descompunerii algelor şi a substanţelor organice. Nici mirosul nu este chiar plăcut.
