Plantele pe care le folosim în mâncare, dar nu știm ce efect terapeutic ascund: „Se cer din ce în ce mai mult”

În timp ce unii au început să cultive în balcon sau pe pervaz, pentru consum personal, alții au dezvoltat afaceri roditoare. De la an la an, vânzările în piețe au crescut vertiginos.

Marian Popovici este bucătar pentru evenimente, gătește la nunți cu pretenții sau petreceri selecte, așa că are meniuri pentru cele mai rafinate gusturi. Folosește plante aromatice din belșug la majoritatea felurilor de mâncare, pentru a le da aromă.

Marian: „Salvia o folosesc la pește, cu frunze de hrean, lămâie și puțin rozmarin. Rozmarinul îl folosim atât la carnea de porc, poate să fie și de vită, la garnitura de cartofi. Busuiocul îl folosesc la dressinguri. Pot să îl fac, de exemplu, cu parmezan, ulei de măsline. Cimbrul îl folosim la tocănițe, la tochitură."

Plantele aromatice pot fi cultivate și acasă, pe balcon, iar în ultimii ani, unii au făcut adevărate afaceri din astfel de culturi.

Un fermier din Bihor, de exemplu, a pornit cu fratele său propria afacere, cu bani europeni. Vânzările au mers atât de bine, încât acum au rămas doar cu câteva plante pentru următoarea serie.

Marius Pavel, fermier: „Au trecut că pâinea caldă. Plantele aromatice devin din ce în ce mai cunoscute la noi și se cer din ce în ce mai mult. "

Un ghiveci de busuioc s-a vândut între 2 și 4 lei, unul de rozmarin, între 5 și 10 lei, iar leușteanul, trei plante, la 10 lei. La fel și Salvia, menta sau rozmarinul, care nu sunt folosite doar în industria farmaceutică și cosmetică, ci și în bucătării. Profitul în cazul acestor culturi este și de zece ori mai mare față de cel al culturilor clasice. Kilogramul de flori de salvie uscată se vinde cu 12 lei.

Eugen Olar, proprietar cultură: „Ca și profit estimez undeva de zeci ori față de alte culturi. Cerere pe piață există, numai materie primă să avem. Sunt ani în care nu putem onora comenzile 100%."

Soții Olar tranformă o parte din producție în siropuri și tincturi pe care le vând apoi la târguri în țară, iar restul producției ajunge la firmele specializate care o prelucrează.