Anghinare - totul despre această plantă. Beneficii, proprietăți și contraindicații. Cum se gătește anghinarea

Anghinarea (Cynara scolymus) este o plantă perenă din zona mediteraneană, apreciată de secole pentru proprietățile sale culinare și medicinale.

Deși partea comestibilă a anghinarei pare, la prima vedere, o legumă, aceasta este în realitate bobocul floral neînflorit al plantei. Cultivată pe scară largă în țări precum Italia, Franța și Spania, anghinarea și-a câștigat renumele datorită aromei subtile, texturii catifelate și potențialelor sale beneficii pentru sănătate.

Ce este anghinarea

Anghinarea face parte din familia Asteraceae, alături de plante precum salata, cicoarea sau floarea-soarelui. Se cunosc peste 140 de soiuri de anghinare, însă doar o parte dintre acestea sunt cultivate la scară comercială pentru consum. Bobocul floral, care rămâne verde sau violaceu, ascunde în centrul său „inima” de anghinare, partea cea mai fragedă și mai delicioasă a plantei.

Dacă bobocul nu este recoltat la timp, el se transformă într-o floare spectaculoasă, de culoare violet-albăstruie, care poate atinge dimensiuni impresionante. Totuși, pentru uz culinar, se culeg bobocii înainte să înflorească, când frunzele exterioare sunt încă fragede.

Anghinare - beneficii și proprietăți 

Anghinarea se bucură de o reputație excelentă în rândul nutriționiștilor și fitoterapeuților, fiind utilizată adesea în diete menite să susțină buna funcționare a ficatului și a sistemului digestiv. Printre cele mai cunoscute beneficii se numără:

Sănătatea ficatului

Anghinarea conține cinarină și silimarină, compuși ce pot ajuta la protejarea ficatului, stimulând totodată regenerarea celulelor hepatice. Aceste substanțe sprijină detoxifierea și reduc riscul de afecțiuni hepatice.

Reducerea colesterolului

Studiile menționate în literatura de specialitate arată că suplimentele pe bază de frunze de anghinare pot contribui la scăderea colesterolului „rău” (LDL) și la creșterea celui „bun” (HDL). Un stil de viață echilibrat, completat de o alimentație sănătoasă, sporește aceste efecte benefice.

Îmbunătățirea digestiei

Datorită conținutului mare de fibre, anghinarea poate preveni constipația și contribui la o floră intestinală sănătoasă. Fibrele ajută la reglarea tranzitului și la menținerea echilibrului bacterian din colon.

Proprietăți antioxidante

Anghinarea este bogată în antioxidanți (cum ar fi flavonoidele), ce luptă împotriva radicalilor liberi, reducând riscul de inflamații și boli cronice. Studiile efectuate pe această temă arată că includerea regulată a anghinarei în dietă poate susține sănătatea celulară.

Controlul glicemiei

Anumite cercetări sugerează că anghinarea poate ajuta la stabilizarea nivelului de zahăr din sânge, fiind o alegere bună în dietele pentru diabetici sau prediabetici, în limita recomandată de medic, scrie site-ul ReginaMaria.com.

Anghinare - contraindicații și precauții

Deși anghinarea oferă numeroase beneficii, există și situații în care consumul acesteia trebuie abordat cu atenție:

Alergii

Persoanele sensibile la plante din familia Asteraceae (cum ar fi ambrozia, crizantemele sau gălbenelele) pot prezenta reacții alergice la anghinare. Se recomandă testarea unei cantități mici înainte de un consum regulat.

Probleme biliare

Anghinarea stimulează producția de bilă, fapt benefic pentru digestie. Totuși, la persoanele cu obstrucții biliare sau cu pietre la bilă, consumul excesiv poate agrava simptomele. În astfel de cazuri, este importantă consultarea unui medic.

Sarcină și alăptare

Femeile însărcinate și cele care alăptează ar trebui să discute cu un specialist înainte de a include anghinarea în dietă sau de a lua suplimente pe bază de anghinare, pentru a evita riscurile posibile.

Cum se pregătește anghinarea pentru gătit

Prepararea anghinarei necesită puțină atenție la curățare, mai ales dacă folosiți boboci întregi. Potrivit instrucțiunilor de pe lauraadamache.ro, pașii principali sunt:

· Frunzele exterioare sunt adesea dure și neplăcute la gust, așa că trebuie rupte sau tăiate.

· Aproximativ un centimetru din partea superioară, unde frunzele sunt mai ascuțite, trebuie îndepărtat.

· Partea exterioară a tulpinii are fibre dure, care se îndepărtează cu ajutorul unui cuțit subțire sau a unui peeler.

· La interior, în jurul inimii, veți găsi o zonă păroasă, denumită popular „fân”. Se scoate cu o linguriță, evitând straturile comestibile de dedesubt.

· Pentru a preveni oxidarea, anghinarea curățată se poate introduce într-un bol cu apă rece și zeamă de lămâie.

Cum se gătește anghinarea

După pregătire, anghinarea poate fi gătită în mai multe feluri:

· Fierbere sau gătire la aburi: Se pune în apă cu sare și zeamă de lămâie până se frăgezește. Timpul de gătire variază între 20 și 40 de minute, în funcție de mărimea bobocilor.

· Coacere la cuptor: Anghinarea se poate umple cu amestecuri de pesmet, ulei de măsline. Se coace până se rumenește, obținându-se un preparat gustos și sățios.

· Sotare: Inimile de anghinare se taie în bucăți mai mici și se sotează în ulei de măsline, împreună cu usturoi, ierburi și alte legume preferate.

Cum se consumă anghinarea

Versatilitatea anghinarei o transformă într-o opțiune culinară excelentă pentru preparate atât calde, cât și reci. Iată câteva modalități populare de a o savura:

Crudă - Inimile de anghinare pot fi tăiate subțire și adăugate în salate. Gustul lor, ușor dulceag și fin, oferă o notă distinctă.

Marinată - Anghinarea marinată în ulei de măsline și oțet, cu adaos de ierburi aromatice, este un aperitiv răcoritor. Se poate servi în platouri mixte, alături de brânzeturi, măsline și mezeluri fine.

Pe pizza - Inimile de anghinare folosite ca topping conferă preparatului un gust special, mai ales în combinație cu roșii, măsline și brânzeturi.

În paste - Anghinarea sotată sau coaptă se integrează perfect în sosuri pentru paste, oferind o aromă deosebită și un plus de nutrienți.

În risotto - Adăugată în risotto, anghinarea îmbogățește textura și gustul, transformând preparatul într-o delicatesă.

Ce gust are anghinarea

Mulți descriu gustul anghinarei ca fiind un amestec de dulceață delicată și note ușor ierboase, cu o tentă vagă de nucă. Textura este catifelată, în special la nivelul inimii, și devine crocantă numai dacă este gătită insuficient.

În bucătăria mediteraneană, anghinarea este considerată un aliment rafinat, care poate fi combinat cu vin alb, pește, carne de pasăre sau chiar preparate pe bază de brânzeturi.