Trump este obsedat de mineralele critice. Există un loc nou și periculos de unde încearcă să le obțină

Însă acum există un alt loc – și posibil mult mai periculos – de unde își dorește să le obțină: adâncurile oceanului.

La mii de metri sub apă se află adevărate comori potențial profitabile de cupru, cobalt, nichel, zinc, mangan și alte minerale esențiale pentru fabricarea cipurilor, bateriilor moderne și altor produse necesare pentru tranziția către energie curată.

În prezent, nu există nicio activitate comercială de minerit în adâncul mărilor în nicio parte a lumii, deși companiile fac presiuni de ani de zile. Acum, acestea par să fi găsit un nou susținător în Trump. În aprilie, el a semnat un ordin executiv pentru a da startul unei industrii comerciale de minerit submarin.

Este o inițiativă extrem de controversată.

Adâncul oceanului este una dintre ultimele frontiere sălbatice ale planetei și cel mai puțin cunoscut mediu – peste 99% din acesta rămâne un mister pentru oameni. Oamenii de știință avertizează că mineritul aici ar putea provoca daune ireparabile speciilor și ecosistemelor care au evoluat de-a lungul a milioane de ani și care găzduiesc o biodiversitate bogată.

Mineritul submarin vizează trei tipuri foarte diferite de ecosisteme.

Cel mai mare interes este pentru nodulii polimetalici: mici roci de mărimea unui cartof, împrăștiate pe fundul oceanic adânc. Acestea se formează de-a lungul a milioane de ani în jurul unui fragment, cum ar fi un dinte de rechin sau o bucată de cochilie, și conțin metale precum cupru, nichel, cobalt și urme de pământuri rare.

Un alt punct de interes îl reprezintă gurile hidrotermale. Acestea sunt ca niște coșuri de fum care evacuează apă supraîncălzită, bogată în minerale, din adâncurile Pământului, formând depozite bogate în metale precum cupru, zinc și uneori aur și argint.

În plus, există și munții submarini (seamounts), munți subacvatici care se ridică la mii de metri deasupra fundului oceanic și care au cruste bogate în cobalt.

Aceste minerale se găsesc în oceanele de pe întreaga planetă, însă multe companii de minerit își concentrează atenția asupra unei zone vaste din Oceanul Pacific, între Mexic și Hawaii, numită Zona Clarion-Clipperton. Aceasta se întinde pe mai mult de 4.800 km și are adâncimi între 3.600 și 5.500 de metri.

Autoritatea Internațională a Fundului Mării (o organizație de reglementare susținută de ONU) a emis 30 de licențe de explorare companiilor, majoritatea în Zona Clarion-Clipperton.

Companiile încă dezvoltă vehiculele de minerit, dar una dintre metode ar fi utilizarea unor utilaje de dimensiunea unor tractoare, care să se deplaseze pe fundul mării și să colecteze nodulii, transportându-i prin conducte lungi până la o navă aflată la suprafață. Acolo, nodulii ar fi spălați și separați, iar sedimentele ar fi pompate înapoi în ocean.

Gurile hidrotermale și munții submarini ar fi mai dificil de exploatat. Planurile includ utilizarea unor vehicule telecomandate pentru a răzui și a zdrobi depozitele minerale, amestecul rezultat urmând să fie trimis la suprafață.